Cantaride, lipitori, lobodă, usturoi, păcură, descântece pentru alungarea bolilor „venite de la draci“. Erau doar câteva dintre ingredientele şi remediile din medicina populară şi empirică folosite în Ţara Românească în jurul anului 1800 pentru tratarea afecţiunilor.
O amplă monografie sanitară, „Topografia Ţării Româneşti (1800-1828)“, scrisă de doctorul în medicină Constantin Caracaş, oferă informaţii interesante despre ceea ce însemna medicina populară la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. Medic şi filosof, cu doctorat în medicină, iniţiator al Spitalului Filantropia din Bucureşti şi medic al Spitalului Pantelimon, Caracaş este cel care a introdus în România vaccinarea populaţiei.
Observaţiile sale asupra „sănătăţii şi boalele locuitorilor“ din Ţara Românească, dar şi asupra „reţetelor“ folosite în popor oferă o imagine interesantă asupra medicinei populare. Constantin Caracaş, atrâgând atenţia şi asupra faptului că unele dintre „medicamente“ nu doar că nu erau potrivite, dar mai rău făceau pacienţilor.
Citește articolul integral pe Adevărul.ro
Citește și: {loadposition articlescategoryload}