Relaxarea mușchilor înainte de efort este binevenită, însă tipul de mișcare ales contează pentru siguranța și eficiența antrenamentului.
„Totul depinde de ce fel de stretching faci”, explică dr. Alex Dinsdale, lector universitar la Leeds Beckett University din Marea Britanie.
Potrivit specialistului, accidentările apar din multiple cauze, de la încălțăminte nepotrivită până la oboseală. Două dintre cele mai importante sunt lipsa amplitudinii de mișcare necesare sau lipsa forței pentru a controla acea mișcare.
„Poți ieși la alergare și să ridici genunchii mai sus decât pot susține mușchii posteriori ai coapsei”, spune Dinsdale.
O altă problemă frecventă este insuficiența forței musculare pentru a controla mișcările rapide ale membrelor, potrivit The Guardian.
Atunci când vorbesc despre stretching, majoritatea oamenilor se referă la cel static, adică menținerea unei poziții timp de cel puțin șase secunde pentru a întinde mușchiul.
„Stretchingul static poate crește amplitudinea de mișcare, dar reduce capacitatea mușchiului de a produce forță cu aproximativ 5%”, explică Dinsdale.
Alternativa este stretchingul dinamic, care presupune mișcări controlate prin întindere, precum genuflexiunile cu greutatea corpului sau fandările din mers.
» Citește continuarea pe pagina autorului