În Compartimentul de Îngrijiri Paliative de la Institutul Regional de Oncologie Iaşi (IRO), singurul spital de acest tip din Moldova, medicii şi-au propus să păstreze amintirea pacienţilor pe care-i au în grijă. Aşa s-a născut ideea unui „jurnal” al bolnavilor, unde aceştia pot să-şi spună poveştile, să-şi scoată la iveală durerile, să le scrie celor dragi sau pur şi simplu să-i încuraje pe alţii, care o să ocupe într-o zi, poate, acelaşi pat.
De multe ori însă paginile acestuia sunt acoperite şi de cuvintele fără sonor ale membrilor familiilor sau ale personalului medical. Pe un caiet studenţesc, cu o faţă zâmbitoare, galbenă pe copertă, păstrat cu grijă în camera de gardă a compartimentului, s-au adunat deja gândurile a câtorva zeci de oameni. Acesta este cel de-al doilea caiet pe care aproape îl umplu pacienţii, spun asistentele, primul fiind cel mai probabil luat acasă de familia vreunui bolnav, pentru că nu într-o zi nu a mai fost de găsit. Cântec pentru mama „Mă numesc M.C şi sunt diagnosticată cu neoplasm de sân cu metastaze osoase, iar Îngrijiri paliative este secţia care m-a făcut să înţeleg că trecerea noastră, a celor grav bolnavi, de la viaţa aceasta spre lumea de dincolo se poate face mai civilizat şi cu mai puţină suferinţă decât credeam până acum. După ani de muncă în spate fiecare are dreptul să la o moarte decentă”, aşa începea, în 2016, mărturia unei paciente aflate în fază terminală. Textul acesteia se află pe una dintre primele pagini ale caietului, scris înghesuit, de mână. Alături de el, în paginile ce urmează, un copil a înşirat greoi, cu litere rotunjite, un „Cântec pentru mama”, pe care l-a însemnat de-a latul foii, c-o menţiune: căci nu-i nimic mai scump pe acest pământ ca numele de mama”.
continuare pe www.adevarul.ro