Oamenii de știință au descoperit că seismele de pe Lună, nu impacturile meteoritice, sunt responsabile pentru schimbările de teren în apropierea locului de aterizare Apollo 17 în 1972.
Analiza lor indică o falie încă activă care a generat cutremure timp de milioane de ani. Deși pericolul pentru misiunile scurte este scăzut, bazele lunare pe termen lung ar putea fi expuse unui risc crescut. Descoperirile îndeamnă planificatorii viitori să evite construcțiile în apropierea scarpenelor (treptelor de falie) și să acorde prioritate noilor instrumente seismice.
Cercetătorii au identificat, de asemenea, o explicație probabilă pentru schimbarea caracteristicilor suprafeței și au evaluat potențialele daune aplicând modele actualizate ale activității seismice lunare – rezultate care ar putea influența modul în care sunt planificate viitoarele misiuni și așezările pe termen lung pe Lună.
Pentru a investiga regiunea, cercetătorii au examinat mostre și observații colectate în timpul misiunii Apollo 17. Astronauții au documentat urme de bolovani și alunecări de teren care par să fi fost declanșate de cutremurele lunare.
Prin analizarea acestor dovezi geologice, oamenii de știință au estimat cât de puternice au fost aceste cutremure din trecut și au identificat cea mai probabilă falie responsabilă de generarea lor.
» Citește continuarea pe pagina autorului
