Domnul Sorin Ioniță remarca, într-o postare recentă, că faptul de-a comenta lucruri minore, dar care au ”un puternic impact emoțional” – precum cele legate de religie (care se bazează pe convingeri subiective ferme) – nu înseamnă nimic altceva decât a intra în jocul unor strategii menite a abate atenția de la problemele reale ale lumii noastre de azi.
Mihai MaciFoto: Arhiva personala
Asemenea teme polarizatoare au rostul de a cristaliza atitudini (mai ales reactive), într-o societate pe care anul electoral care ne așteaptă o găsește mai curând apatică. Sunt întru totul de acord cu domnul Ioniță și, tocmai de aceea, am ezitat îndelung înainte de-a mă pronunța asupra subiectului Religiei la Bacalaureat, conștient fiind de faptul că, raportat (de pildă) la problema (blocării) reformei pensiilor, acesta e unul pe cât de spectaculos în luările de poziție, pe atât de nesemnificativ în ordinea lucrurilor care contează pentru România de mâine. Și totuși, apelul la aceste ”puncte de ruptură” atestă nu doar realitatea lor inconturnabilă, ci și faptul că – neproblematizate – ele rămân mereu la dispoziția celor care vor să ”reseteze” agenda publică ca un soi de ”buton nuclear” care poate (oricând) arunca în aer orice tentativă de a discuta lucrurile cu adevărat semnificative.
» Citește continuarea pe pagina autorului