NewsPascani.com Pașcani, Târgu Frumos, Iași
Social

Poveşti de viaţă impresionante: învingătorii din orfelinat

Şi-au petrecut cei mai frumoşi ani din viaţă în centrele de plasament. Copii fiind, au fost obligaţi să se maturizeze şi să-şi poarte singuri de grijă. S-au transformat în adulţi responsabili înainte de vreme, luând pe umeri crucea unui destin crunt.

Rupţi de familiile în care au crescut, au devenit, deodată, copiii statului. Acum, sunt tineri independenţi şi au reuşit, în ciuda mediului ostil în care au crescut, să se ridice deasupra tuturor. Li s-au tăiat aripile de zeci de ori, însă au învăţat să zboare fără ele. Trei tineri ieşeni sunt adevărate modele de reuşită pentru copiii cu care viaţa a fost nedreaptă. Cătălin a terminat doctoratul şi lucrează în cercetare, Daniela este în primul an de doctorat, iar Alina a finalizat anul acesta studiile de masterat şi îşi câştigă pâinea din pictură.

  

„Nu ştiu cum este să creşti lângă mama ta. Eu am fost părăsită în spital, imediat după ce am fost născută. Am înţeles că femeia care m-a adus pe lume nu avea posibilităţi să mă întreţină. Sunt copil din flori, cum se spune. Să mă îngrijească singură îi era imposibil. Oricum, îi mulţumesc că m-a purtat în pântece 9 luni şi nu m-a ucis cât eram făt”, îmi spune Alina Meran, schiţând un zâmbet scurt. În 25 de ani, a fost supusă la încercări despre care alţi oameni citesc numai în cărţi. A deschis ochii pe un pătuc rece de spital, singură, în Târgu Jiu. De acolo, a fost dusă, la doar câteva săptămâni după ce s-a născut, în celălalt colţ de ţară, într-o comună din judeţul Iaşi. Leagănul de Copii din Hălăuceşti avea să-i fie casă până la vârsta de cinci ani. Aici, a rostit primele silabe şi a învăţat să o strige pe femeia care a abandonat-o în maternitate. Tot aici a făcut primii paşi, chiar dacă nu a avut alături mâna mamei, care să o sprijine. Apoi, a urmat o perioadă sumbră, de care îşi mai aminteşte şi astăzi de fiecare dată când îşi priveşte cicatricele în oglindă. Un semn adânc crestat în piele, deasupra ochiului drept, o face şi acum să simtă fiori în şira spinării – nu a uitat nici după 20 de ani de bătaia aceea cruntă, dintr-o seară de vară, când a fost lovită de îngrijitoare cu capul de colţul mesei. Mi-a arătat apoi şi alte cicatrice vechi, de pe vremea copilăriei, amprente ale unei vârste chinuite, în care zilele se numărau în lacrimi.

La cinci ani, a fost mutată într-un nou centru de plasament, în Paşcani. Deşi nu conştientiza prea bine ce i se întâmplă, a răsuflat uşurată când a ieşit pe poarta Leagănului de Copii din Hălăuceşti. Oriunde avea să fie dusă, s-a gândit că nu avea cum să-i fie mai rău decât îi fusese. Se înşelase. De bătăi nu avea să scape nici aici şi parcă fiecare lovitură lăsa urme mai adânci decât niciodată. Au urmat încă cinci ani de chin, de nopţi în care tristeţea o sugruma şi îi fura fiecare oră de somn. Singurii oameni de la care primea înţelegere erau naşii de botez, doi logopezi din Paşcani, care i-au fost Alinei părinţii spirituali de care avea atâta nevoie.

„Am fost maltratată sever”

La puţin timp după ce a împlinit 10 ani, o nouă schimbare majoră avea să aibă loc în viaţa ei. „Am fost anunţată că voi merge într-o familie, unde voi fi îngrijită de un asistent maternal. Doamne, câte speranţe mi-am mai făcut atunci şi câte nopţi am pierdut imaginându-mi viaţa alături de o mamă şi de un tată numai pentru mine!”, povesteşte Alina. Din păcate însă, femeia care a luat-o în plasament nu şi-a dorit o fiică, ci doar un venit. A ajuns în satul Topile, din comuna Valea Seacă, în mijlocul unei familii care a abuzat de condiţia sa de copil al statului. Cei care ar fi trebuit să-i devină părinţi au pus-o ani luni întregi să muncească alături de ei, iar dacă se arăta vreodată nemulţumită de ceva, o „educau” prin lovituri crunte. „Munceam cot la cot cu ei, în timp ce copiii lor, o fată şi un băiat, cam de aceeaşi vârstă cu mine, se jucau. Şi acum am palmele tari de la cât am lucrat pământul! Am fost maltratată sever. Ştiu că mă ascundem în grădină, plângeam şi mă rugam: «Te rog, Doamne, să nu mă găsească, să nu mă bată iar!». Cam la asta s-au rezumat cei trei ani în care am stat în acea familie”, îşi aminteşte Alina.

Abia după 13 ani de chin a înţeles ce înseamnă o familie

Nemaisuportând relele tratamente la care era supusă, într-o bună zi a hotărât să le povestească totul naşilor ei, care o vizitau în continuare. Aceştia, la rândul lor, au comunicat situaţia fetei reprezentanţilor Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) şi, la scurt timp, după ce au înţeles că Alina spunea adevărul, au luat-o din familia aceea. Din localitatea Topile a fost dusă în satul Ţibăneşti, unde, în sfârşit, avea să-i fie bine. După 13 ani de copilărie chinuită, umbrită de bătăi şi vorbe urâte, cunoştea mângâierea. Noul asistent maternal şi-a câştigat în doar câteva săptămâni numele de „mamă”, îngrijind-o şi iubind-o pe Alina ca pe propriul copil. Femeia mai avea patru băieţi şi şi-a dorit dintotdeauna o fiică, fapt pentru care în scurt timp a ajuns să-şi concentreze toată afecţiunea asupra fetei. Ea este cea care a descoperit talentul Alinei la pictură şi a încurajat-o să se exprime în culori. Tot în perioada aceea, profesorul de arte plastice i-a expus primele lucrări pe holurile şcolii din sat, fapt ce i-a dat foarte mult curaj. În timp ce alţi copii de vârsta ei abia aşteptau să-şi termine temele pentru a se juca, Alina stătea ore în şir cu pensonul în mână şi se încăpăţâna să imite tablouri ale marilor pictori români şi icoane pe care le vedea, duminică de duminică, la biserica din Ţibăneşti.

Mama a sunat-o când împlinise 18 ani

După trei ani, Alina a fost nevoită să se desprindă de cei care îi deveniseră mamă şi tată, începând liceul la Iaşi. A lăsat în urma ochii înlăcrimaţi ai părinţilor, o troiţă şi câteva icoane pictate de ea în lăcaşul de rugăciune din parohia Ţibăneşti. Fusese admisă la Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Vasile cel Mare” şi, deşi încă nu se împăcase cu ideea că trebuie să o ia de la capăt încă o dată, într-un oraş în care nu cunoştea pe nimeni, ştia că nu se poate abate din drum tocmai acum. Au urmat cinci ani de liceu, perioadă în care şi-a tocit coatele în atelierul de pictură al secţiei de patrimoniu din şcoală, a legat prietenii şi s-a îndrăgostit pentru prima dată. „A fost o perioadă frumoasă şi urâtă, în acelaşi timp. Când credeam că duc o viaţă normală, asemănătoare cu aceea pe care o duceau restul adolescenţilor, am primit un telefon care avea să mă dea peste cap. Împlinisem 18 ani şi părinţii biologici s-au gândit să-mi spună «La mulţi ani!» după atâta timp! M-a tulburat foarte tare apelul de la ei. Am căzut atunci într-o depresie cruntă, aveam impresia că toată lumea are ceva cu mine. Apoi, am cunoscut un băiat. Un băiat în care mi-am pus toată încrederea sau de care m-am agăţat din nevoia de a nu mă mai simţi singură”, povesteşte Alina.

După ce a fost violată, a încercat să se sinucidă

Fericirea ei nu a durat mult lângă el, însă. Din contră, alături de el avea să treacă prin cel mai negru coşmar. Într-o seară, după ce au ieşit împreună în oraş, băiatul a dus-o într-un loc retras. În scurt timp, au apărut încă doi prieteni de-ai tânărului, care au ameninţat-o pe fată cu un cuţit şi au violat-o. „Din seara aceea, timp de un an de zile, am simţit că mor în fiecare noapte. Nu am zis la nimeni nimic o perioadă, îmi era frică, eram traumatizată. Îmi era teamă şi să respir, aveam sudori reci pe spate numai când îmi aminteam de cele întâmplate. Am ajuns atunci la 40 de kilograme, aveam frecvent crize de calciu şi, pentru că nu reuşeam să îmi revin, am încercat să mă sinucid. Am luat vreo şase pumni de pastile şi era cât pe ce să mor”, spune Alina, privind într-un punct fix.

CITITI ARTICOLUL COMPLET PE WWW.ZIARULDEIASI.RO

Citește și: {loadposition articlescategoryload}

 

 

Advertisements

Related posts

Bursa Locurilor de Muncă pentru absolvenții din Pașcani

Oana Cordoneanu

Șocant: femeie din Bacău, ucisă de scroafa din gospodărie

Redacția

Tragedia copiilor arşi în biserică: mărturiile ultimului supravieţuitor

Redacția

Lasă un comentariu

* Comentând aici sunteți de acord cu stocare datelor dumneavoastră pe acest site