Comunicat de presă:La 100 de ani de Românie. Recunoștință naționala de Centenar pentru toți Ieșenii, pentru Iasi capitala istorică a României!
Dragi ieșeni, dragi romani,
In sufletul nostru Ieșean, Iasiul este capitala istorică a României de 100 de ani.
Astazi, prin votul Camerei Deputaților după ce si noi senatorii am votat in unanimitate aceasta lege, am primit aceasta recunoștință la nivel național.
Fiecare roman, de la Nistru pana la Tisa, de la Hotin pana la Mare, de la Olt pana la Crișuri, de la Turnu pana la Dorohoi… știe ca Iasiul este mândra capitala istorică a României!
Am scris aceasta lege cu gândul la ieșeni, la sacrificiul fondator făcut de înaintașii noștri moldoveni. Iasiul se dezvolta frumos astazi si merita cu siguranța mai mult!
Uneori, vedem la televizor, cum unii dintre noi ajung la varsta de o suta de ani. Sunt fotografiati, analizati, sarbatoriti si li se pun zeci de intrebari. Si, invariabil, una nu lipseste niciodata!
“Care este secretul pentru a ajunge la o asemenea varsta?”
Iar raspunsurile sunt notate cu asiduitate, transmise, urmate, devenind adevarate retete de viata.
Indiferent de tragediile sau dramele personale, indiferent de bucuriile si tristetile lui, de luptele pe care le-a avut de purtat, de iubirea primita sau oferita, de visele implinite sau ramase acolo, undeva in suflet, acel om, cel care a traversat un secol, este un model. Un reper.
Dragi ieșeni,
Stiu ca, raportat la scara universala, o suta de ani in viata unei tari poate fi echivalenta unei clipe. Insa mai stiu ca aceasta suta de ani, oricat de mult am compara-o cu varstele altor state, reprezinta mai multe generatii si, asemenea omului care a ajuns la un secol de viata, ar trebui si trebuie cinstita ca atare. De aceea am vrut ca Iasiul sa capete recunoștința naționala a statutului istoric.
“Draga Romanie, care este secretul pentru a ajunge la o asemenea varsta?”
O nastere dureroasa purtata temerar de secole, plina de lupte, sacrificii, lipsuri si generatii care nu au cunoscut niciodata starea de pace, de liniste sau, pur si simplu, de lipsa a foamei. Toate acestea au justificat sacrificiul fondator făcut de ieșeni cu maxima responsabilitate.
Romanie, ai avut o copilarie si o tinerete pline de avant, in care erai vesela si plina de viata brat la brat cu surorile tale europene, in care lumea iti admira frumusetea, prospetimea, curajul si realizarile.
Erai libera, erai tanara, erai increzatoare, temerara, puternica, aveai vise marete si tot viitorul iti era in fata, intins asemenea unui covor de gala pe care oamenii tai puteau pasi cu incredere si trai viata dupa decenii si secole de suferinta.
Apoi, maturizarea ta a sosit abrupt si dur, printr-un razboi in care tu si oamenii tai nu ati mai fost niciodata la fel. In care intreaga lume nu a mai fost niciodata la fel.
Ai invatat maturitatea dur si urat. Frumusetea ti-a fost ciuntita. Visele sfaramate. Libertatea pusa la grea incercare. Ti-ai petrecut anii sub cea mai grea forma posibila, tintuita in intuneric, frig si foame sub talpa greoaie si dureroasa a dictaturii. Insa, in tot acest timp, in spiritul tau, frumusetea, temerarismul, visele si forta ti-au ramas intacte, iar intelepciunea a devenit un diamant ascuns sub pamantul zgrunturos al dictaturii.
Apoi….ai renascut! Pentru a nu stiu cata oara, asemenea unui Pheonix, ti-ai transformat durerea in putere si sacrificiile in curaj.
Ai redevenit tu. Aceeasi Romanie a carei frumusete si intelepciune au rasarit cu si mai mare putere dupa intunericul deceniilor, cu oamenii tai care nu au incetat niciodata sa-si transmita ca o torta olimpica de la o generatie la alta speranta, increderea si visele, lasandu-si mostenire dorinta de libertate si puterea de a o obtine.
Implinesti 100 de ani, Romanie. Care ti-e “secretul”?
La Multi Ani, Romanie! La Multi Ani, ieseni romani! De atunci, de acum si de maine!
Mulțumim iesenilor, la mai mare Iasiule, capitala istorică a României!
Sa pastram torta aprinsa!