La data de 20 noiembrie 1975 a încetat din viaţă generalul Francisco Franco Bahamonde, care a instaurat în Spania un regim autoritar.
Provenind dintr-o familie relativ modestă, Franco a urmat din adolescenţă cariera militară. S-a afirmat în reorganizarea Legiunii străine spaniole în 1920-1922 şi apoi în represiunea franco-spaniolă a mişcării lui Abd-el-Krim din Maroc (1921-1926), ajungând astfel cel mai tânăr general din armata spaniolă şi din Europa.
La 16 februarie 1936 s-au confruntat în alegeri Frontul Popular coalizând partidele de stânga şi Frontul Naţional al formaţiunilor de dreapta, câştigate la scor strâns de Frontul Popular. Acesta a trecut la reforme politice şi economice inacceptabile pentru dreapta spaniolă care avea drept vârf de lance Biserica catolică şi armata. În februarie 1936 sub conducerea generalului Emilio Mola (1887-1937) s-a format o conspiraţie militară anti-republicană, la care Franco a aderat abia la 18 iulie 1936 prin pronunciamento. Astfel el a preluat comanda puternicei armate spaniole din Maroc şi a început în sudul Spaniei ofensiva pentru răsturnarea guvernului republican, declanşând astfel Războiul civil.
La 21 septembrie 1936, la reuniunea generalilor de lângă Salamanca, Franco a fost ales comandant şef al armatei naţionaliste, iar la 1 octombrie 1936 a fost proclamat la Burgos drept generalissimo şi şef al statului, Jefe del Estado. Scăpând de potenţialii săi rivali politici, Franco a putut unifica la 19 aprilie 1937 Falanga spaniolă, carliştii şi alte mici formaţiuni de dreapta în propriul partid Falange Espanola Tradicionalista y de la Juntas Ofensivas Nacional Sindicalistas (FET y de las JONS) devenit unicul partid acceptat după 1939.
Citește articolul integral pe Descopera.ro
Citește și: {loadposition articlescategoryload}