Chiar dacă, de multe ori, poate fi legată de iubire, posesivitatea nu este decât un instrument de control asupra partenerului care, în cele din urmă, ajunge să trăiască sentimente de frică în locul celor de dragoste. Când ajunge să-şi dea seama că, de fapt, este abuzat, partenerul controlat întâmpină dificultăţi serioase în a se elibera de influenţa partenerului posesiv.
Chiar dacă de multe ori poate fi legată de iubire, posesivitatea nu este decât un instrument de control asupra partenerului care, în cele din urmă, ajunge să trăiască sentimente de frica în locul celor de dragoste. Când ajunge să-şi dea seama că, de fapt, este abuzat, partenerul controlat întâmpină dificultăţi serioase în a se elibera de influenţa partenerului posesiv.
“Posesivitatea însoţeşte în mod natural sentimentul de iubire şi reprezintă un barometru important privind evaluarea relaţiei din perspectiva apartenenţei şi implicării emoţionale. Din păcate nu toţi oamenii au aceeaşi perspectivă asupra acestui aspect important al relaţiei de cuplu. Există situaţii când partenerul nu este evaluat ca o persoană independentă şi autonomă ci ca o posesie, ca un obiect ce trebuie controlat şi stăpânit. Pe baza acestei atitudini egocentrice, persoana adoptă comportamente lipsite de respect şi empatie pentru identitatea şi perspectiva personală a celuilalt”, explică, pentru Adevărul, psihologul Ionuţ Ghiugan.
Citiți articolul integral pe Adevarul.ro
Citește și: {loadposition articlescategoryload}