Sacrificiu, ambiție și rațiune. Aceste calități definesc poate cel mai bine pe Cosmin Glodeanu, tânărul din Pașcani care reușește la cei 20 de ani să surprindă plăcut constănțenii și nu numai. Rațiunea lui a fost blocată, pentru scurt timp în momentul în care un accident îl scotea de pe terenul de rugby. Sacrificiul, ambiția, dar mai ales răbdarea l-au motivat să revină în lumea sportului de contact.
Zona municipiului nostru ne demonstrează încă odată că are oameni de valoare, oameni de la care ar trebui să învățăm ceva din ceea ce i-a mânat în viaţă pentru a-şi îndeplini visele.
Nu de puţine ori ne-a fost dat să fim marcaţi de povestea unui om care a luptat pentru viitorul lui, dincolo de obstacole.
Tânărul intervievat astăzi are 20 de ani, şi de mic se vedea polițist, așa ne-a declarat el, însă ani mai târziu cariera lui prindea contur, văzându-se un sportiv de performanţă.
A început în timpul liceului să joace rugby, şi a continuat până când a ajuns în Constanţa. A avut un impediment mare de depăşit la scurt timp după ce a ajuns acolo din cauza faptului că s-a accidentat la spate, fapt ce l-a pus în imposibilitatea de a mai continua. Cosmin avea de ales între a se întoarce acasă și a lupta pentru ceea ce-și dorea. A ales să-și facă familia și antrenorul din Pașcani care i-a insuflat iubirea pentru acest sport, mândri.
Fost căpitan al echipei naţionale a României la categoria de vârstă 1996, Cosmin Glodeanu a avut ghinionul unei accidentări la spate, care s-a agravat, rugbystul ajungând în punctul în care nu a mai putut juca. Tratamentele medicale pe care le-a efectuat nu au rezolvat problema medicală, calvarul sportivului prelungindu-se. Cunoscându-l foarte bine pe Cosmin (de la lotul naţional), antrenorul de la Tomitanii Constanţa, Cristian Cojocaru, a decis împreună cu managerul sportiv Răzvan Bota să-l aducă la echipă şi să-l ajute să treacă peste perioada neagră din viaţa şi din cariera sa. Astfel că, în ultimul an, Cosmin a beneficiat la Constanţa de cazare, masă şi de un program complex de recuperare, scopul fiind unul singur: revenirea rugbystului la pregătire şi pe teren. Iar toate eforturile au dat roade.
Cine este Cosmin Glodeanu?
Cosmin Glodeanu este un om simplu, cu ţinte măreţe ca orice tânăr care se află la vârsta de 20 de ani.
Se spune că noi, oamenii avem anumite abilități, anumite talente. Cum a apărut pentru tine aceasta practică a rugbyului? De ce acest sport?
De mic mi-a plăcut sportul, în special cel de contact, iar un vecin care mă cunoştea foarte bine m-a îndrumat spre rugby, spunându-mi că am calităţile necesare pentru acest sport. Am ţinut cont de sfatul lui, m-am dus la primul antrenament cu încă un prieten care acum joacă în prima divizie (am făcut bine că am mers cu el, că altfel nu aş mai fi făcut acst sport), zic asta deoarece, după primul antrenament nu mai voiam să vin din cauza că nu înţelegeam nimic din ce se întâmplă pe teren, parcă îmi vorbea în chineză antrenorul, iar el a reuşit să mă convingă să continui.
Cine ti-a fost călăuză? Ce antrenor te-a descoperit?
Domnul Tarcan Neculai, a fost primul meu antrenor. Pot să spun că am primit indicaţiile potrivite pentru a merge mai departe în viaţă, nu numai pe plan sportiv ci şi personal. Şi ţin să-i mulţumesc frumos pe această cale.
Ce îi datorezi acestui om?
RESPECTUL
Ce a spus familia ta despre rugby? Te-au susținut, așa cum ți-ai fi dorit, având în vedere că este un sport agresiv.
Nu prea au fost de acord să practic acest acest sport la început, dar după ce au început să vadă că îmi place foarte mult şi că sunt în continuă ascendentă, s-au mai calmat spiritele că să spun aşa, şi au început să mă susţină din ce în ce mai mult atât financiar cât şi moral.
Liceu, rugby, familie, prieteni…cum le-ai împăcat pe toate și cât de greu ți-a fost?
Pe de o parte, pot spune că am ştiut să “jonglez” în aşa fel încât să satisfac toate planurile. Iar pe de altă parte, pot să spun că am avut norocul să am lângă mine oameni înţelegători.
Ai urmat o facultate cu profil sportiv. Era de așteptat, dar dorim sa știm de ce ai optat pentru această facultate.
Iniţial, am optat pentru Universitatea de Petrol şi Gaze din Ploieşti şi am lăsat pe locul doi Facultatea de Educaţie fizică şi Sport. Pe parcursul admiterilor am primit o oferta bună de la o echipa din Bucureşti pe care am acceptat-o şi nu mai aveam cum să fac UPG-ul, deoarece ar fi trebuit să fac naveta şi nu mi-ar fi permis timpul. Aşa că am optat pentru Educaţie Fizică şi Sport.
Ți-a fost greu să pleci pe alte meleaguri? Să o iei de la zero? Să îți faci propria rutină?
Pot să spun doar atât: “Nicăieri nu-i ca acasă”. Dar când vine vorba de performanţă trebuie să ieşi din zona de confort şi să faci tot ce îţi stă în putinţă să fii cel mai bun.
La ce echipe ai activat? De la început?
CSS Unirea Paşcani, , Cleopatra Mamaia, Centrul Olimpic de Rugby 7 Steaua, Tomitanii Constanţa.
Ai avut, din păcate un mic accident. A fost un impas mare pentru tine?
Din păcate,da. Am suferit o accidentare mai complicată care m-a demoralizat pentru că nu îmi mai dădea nimeni şansă de a continua cu rugby-ul.
Te vedeai înapoi pe teren?
Nu puteam să concept că nu pot să mai joc…
Cine te-a susținut în acea perioadă?
În mare parte, familia.
Cât înseamnă pentru un sportiv susținerea? Încurajarea?
Din punctul meu de vedere, susţinerea şi încurajările celor din jur îţi dau puterea de a trece mai departe peste orice impas fie el de orice natură. Şi pe de altă parte, îţi transmit acea emoţie pozitivă şi motivantă că de exemplu exemplu : când se intonează imnul naţional şi acel sportiv sau acei sportivi sunt acompaniaţi de toată tribuna, li se vor înmuia picioarele, începe să le bată inima mai tare, unii vor lacrima pe exterior, alţii pe interior.. Alea sunt momente de neuitat pentru sportivi.
Ai luat în calcul să renunți la visul tău?
Da, pentru că doctorii mi-au spus că este posibil să se agraveze problema pe care o aveam.
Există vreun sfat pe care l-ai primit în acea perioadă și pe care ai putea să ni-l împărtășești?
Cei mai mulţi mi-au spus să nu renunţ la visul meu, dar tot timpul să pun sănătatea pe primul loc.
După cât timp te-ai întors pe teren?
După 3 ani.
A fost grea reîntoarcerea?
A fost grea şi încă este. Din punct de vedere fizic, e ca şi cum aş fi luat-o de la 0. Din punct de vedere tehnico-tactic e mai ok.
Ce îți dorești să faci acum?
Îmi doresc să îmi recapăt forma fizică şi să îmi reiau ativitata rugbystică 100%.
Dacă nu era rugby, de la început, ce altceva ai fi făcut?
Ceva legat de M.A.I.
Din lumea acestui sport pe cine admiri? Cine e sportivul tău preferat.
Cel mai mult îi admir/apreciez pe acei antrenori care în ciuda faptului că nu au o situaţie financiar-administrativă prea bună la club, resușesc să menţină prestigiul clubului, să participe la competiții, să descopere şi să formeze jucători pentru performanţă. Puţină lume observă aceste lucruri. Cât despre jucători, nu am unul anume, sunt mulţi pe care îi admir. Părerea mea este că de la fiecare ai câte ceva de învăţat.
Ce sfaturi ai pentru un copil care decide sa practice un sport?
Înainte de a-i da un sfat ar putea să îl felicit pentru că a optat pentru o viaţă mai sănătoasă.
Un prim sfat ar fi să îşi aleagă prietenii cu atenţie, pentru că aceştia îi vor influenţa viitorul, chiar şi pe plan sportiv, să fie cumpătat în tot ceea ce face; să nu-i fie frică să îşi fixeze ţinte măreţe, şi în ultimul rând să îşi ţină familia aproape, pentru că ea va fi şi la bine şi la greu alături de el.
Ce gânduri ai pentru cei de acasă?
Multă sănătate şi aştept să îi revăd cât de curând.
Cand va reveni Cosmin Glodeanu în Pașcani?
În viitorul apropiat, la nunta fratelui meu din acest an. Cât despre viitorul mai îndepărtat să zic aşa, nu mi-am propus nimic încă , cred că o mare influenţă în decizia asta o vor avea circumstanţele.
Ce motto ai în viață?
Nu am un motto până acum, pot să spun că ambiţia şi muncă m-au ajutat să trec cu brio peste orice obstacol.
Unde vei fi peste 10 ani? Unde te vezi?
În ciuda problemelor autohtone, îmi doresc să rămân în România, să fac performanţă indiferent de domeniu , să fiu un tată tânăr şi să am familia lângă mine.