Migraţia tinerilor liceeni care pleacă spre cele mai bune universităţi din lume, după terminarea unui liceu, nu se termină la finalizarea studiilor universitare. Mare parte dintre cei care pleacă să se pregătească în străinătate, în domenii care la noi nu există ori nu sunt bine definite, aleg să rămână acolo pentru o carieră de succes. Unul dintre motive este şi salariul, mult mai mare decât cel din ţară.
Sabin Costea este un alt absolvent din judeţul Iaşi care a reuşit performanţa de a ajunge pe cele mai înalte culmi. Acesta a absolvit Colegiul „Mihai Sadoveanu“ din Paşcani, după care a obţinut o bursă la şcoala superioară Vatel din Lyon, Franţa, o şcoală prestigioasă în Europa. Aici a reuşit, la finalul studiilor, să fie şef de promoţie pe toată Franţa la specializarea lui, obţinând titlul de „Major National“. Acum lucrează în domeniul managementului hotelier, la Monte Carlo. Sabin este controlor de gestiune al hotelurilor Hôtel de Paris şi Hôtel Hermitage, ambele de cinci stele, situate în cartierul monegasc Monte Carlo. Se ocupă de inventare, controlul stocurilor tuturor centrelor de profit şi al centrelor de costuri din hoteluri, cum ar fi restaurantele, barurile, rezervele, room service-ul etc, dar şi de stabilirea bugetelor celor două întreprinderi: venituri, costuri, evenimente excepţionale, amortizări, marje.
„Când şi în ce context voi putea să mă întorc în România? Nu ar fi acum un pas potrivit, din punct de vedere financiar şi profesional. Vreau să-mi construiesc o carieră în această industrie, iar salariile de început şi posibilităţile de a avansa pe scara ierarhică la care aş putea să sper întorcându-mă nu justifică efortul depus de familia mea şi de mine pentru a avea accesul la această educaţie. Mă văd investind şi lansând iniţiative antreprenoriale în ţară, dar îmi trebuie mai multã experienţă pentru aceste planuri. Aşa că acum nu pot face prea mult pentru ţară, cum nici ea nu poate face prea multe pentru mine. Îmi iubesc ţara, aş vrea să particip la reconstrucţia ei sau la ghidarea ei într-o direcţie mai constructivă decât se întrevede acum, dar sistemul e prea şubred, ultimele instabilităţi politice sunt o manifestare evidentă a acestei confuzii la nivelul instituţional“, mărturiseşte cu maturitate Sabin, în vârstă de 23 de ani.
Povesteşte că a plecat în afară deoarece nu voia să înceapă să muncească de la 18 ani, dar nici să-şi continue studiile doar de dragul de a avea o diplomă. În opinia lui, România este o ţară mică, în care nu putem fi cu adevărat deschişi, în care nu se pot forma suficiente orizonturi pentru tinerii cu capacităţi intelectuale peste medie. La noi în ţară, în domeniul managementului hotelier, abia de câţiva ani se construiesc instituţii de învăţământ superior, care nu pot însă concura cu expertiza profesională a unei facultăţi ca Institutul Vatel, cel mai important grup mondial al Studiilor de Management în domeniul Hotelier/Turism. Acesta are 35 de ani de experienţă educaţională şi 31 de şcoli în toată lumea.
„Oricâte sacrificii ar presupune studiile în străinătate, şansa de a învăţa de la o instituţie cu asemenea validare educativă nu trebuie ratată dintr-o nostalgie naţionalistă prost înţeleasă“, încheie acesta, ferm convins.
Dacă majoritatea tinerilor s-au îndreptat spre meserii în domeniul IT sau al Managementului, Delia Cantoriu a reuşit să-şi facă o carieră în domeniul culinar. Este absolventă a Colegiului „Sadoveanu“ din Paşcani şi a urmat în Bulgaria HRC Culinary Academy. Acum lucrează în America, unde este chef la restaurantul Murray Circle, în San Francisco.
„În ţară nu există o şcoală de arte culinare şi nici nu sunt prea multe restaurante de fine-dining, aceasta fiind zona mea principală de interes şi lucru. Cred deci că şansele mele ar fi fost mult mai mici în ţară. De obicei, totul trebuie să fie impecabil. Rapiditate, organizare, fineţe, control, rezistenţă sub presiune, un bun managment al timpului sunt toate calităţi esenţiale într-un asemenea job. Dar cea mai importantă, cred eu, e pasiunea, fără de care nu poţi avansa. E foarte greu, însă e jobul visurilor mele. Probabil că, dacă aş face altceva, m-aş plictisi enorm. Iniţial, am vrut să merg la o academie culinară de top în Elveţia, însă am aflat că taxele erau cu totul peste aşteptările mele. Nu am vrut să îi fac pe ai mei să împrumute bani pe viaţă, aşa că am căutat o variantă mai accesibilă ca preţ şi mult mai aproape de casă“, spune Delia, care este şi proaspătă mămică.
În alt capăt de lume, ieşeanul Daniel Moraru este japonez de 10 ani. În 2007 a terminat studiile doctorale la Shizuoka University, iar în prezent este profesor asociat în cadrul Facultăţii de Inginerie, Departamentul de Electronică şi Ştiinţa Materialelor, Universitatea Shizuoka, Japonia. Ca şi Ioana Hera, Daniel a făcut facultatea în ţară, apoi a ales să plece pentru a-şi croi alt destin.
„După absolvire, în 2007, am decis să continui în cercetare pentru o perioadă de post-doctorat de câţiva ani. După ce am lucrat ca profesor asistent o perioadă, s-a scos o poziţie de profesor asociat la concurs la Universitatea Shizuoka. Povestea unei astfel de angajări este aceeaşi cu cea a multor altor cercetători din Japonia, fie japonezi, fie străini. Activitatea departamentului, şi parţial şi a mea, se axează pe studii de cercetare în domeniile legate de nano-electronică, optică şi fotonică, electronică cuantică, precum şi în studii ale materialelor cu proprietăţi corespunzătoare pentru aplicaţii avansate în electronică“, menţionează Daniel, deschis spre explicaţii.
Pus în faţa unei comparaţii între sistemul educaţional din Japonia şi cel din România, Daniel evită să facă acest lucru, însă precizează că admiterea în Universitate acolo se face pe bază de examen, ceea ce menţine calitatea studenţilor şi a cunoştinţelor mereu la un nivel rezonabil.
„Cred că există şi o tendinţă vizibilă de a aborda în cadrul studiilor universitare subiecte practice şi de a încuraja studenţii să îşi aplice cunoştinţele în industrie, servicii, infrastructură, într-un mod care să conducă la o îmbunătăţire a nivelului de trai al întregii comunităţi“, adaugă acesta.
Daniel a lucrat în ţară tot în învăţământ, a predat fizica la liceul unde a absolvit în Paşcani, dar şi la mai multe şcoli gimnaziale şi liceale din Iaşi. Şi-a dat până şi definitivatul. Mărturiseşte că a rămas nostalgic după acele vremuri, pentru că a întâlnit mulţi copii pasionaţi de fizică şi ştiinţă, şi că mereu va fi atras de o carieră spre educaţie.
„Dacă o astfel de carieră va fi vreodată din nou în România, la nivel universitar sau nu, este dificil de prezis la momentul de faţă. Asta mai ales pentru că obiectivul meu pe viitorul apropiat este să îmi setez propriul laborator şi propria tematică de cercetare la Universitatea Shizuoka. Nu pot decât să mă bucur că am o astfel de oportunitate de a face acest lucru în Japonia“, mai povesteşte acesta despre planurile de viitor.
În ultimii ani, numărul liceenilor care pornesc spre marile universităţi ale lumii creşte, anul acesta ajungând la peste 100 de absolvenţi care au dat în vară examenul de bacalaureat, faţă de 70, câţi au fost acum doi ani.
În demersul nostru de a găsi absolvenţi de liceu care au studiat în străinătate şi care au ales să rămână acolo pentru un job de succes, am întâlnit-o şi pe Ioana Hera, în vârstă de 40 de ani din Pașcani. Ea nu a făcut facultatea în străinătate, ci la FEEA la „Cuza“, în Iaşi, dar a continuat cu un master în Business Administration, la Warwick University. După absolvire, din 1999 a început să lucreze pe resurse umane la diferite companii, iar în prezent lucrează în Anglia la o fabrică.
„Postul meu actual este Lean Transformation Manager. Este un post la nivel de business unit (unitatea noastră are o cifră de afaceri de aproximativ 2 miliarde $). Postul acoperă toate fabricile (2 în UK, 4 în Franţa, una în Maroc, 3 în Italia. Responsabilităţile mele sunt să coordonez activităţile cu obiective concrete de îmbunătăţire a productivităţii, reducere a spaţiului productiv ocupat, reducere a stocului, reducere a altor costuri. Influenţez într-o oarecare măsură planurile tactice pe termen scurt, iar la nivel operaţional – governance şi reporting – mă asigur că toţi indicatorii de performanţă sunt monitorizaţi“, explică Ioana jobul ei din Anglia.
Ea se află în top 120 de leaderi din business unit dintre cei 5.000 de angajaţi. Recunoaşte că şi acasă era împlinită profesional. Când a plecat din România, avea deja o carieră în resurse umane. A plecat însă în Anglia pentru că s-a căsătorit cu un englez.
„Eu sunt probabil o excepţie. De fapt, în Anglia a trebuit să o iau cam de la început, cel puţin în primele două companii în care am lucrat. Întotdeauna am dorit sa fac un MBA, dar am vrut să acumulez câţiva ani de experienţă. Am ales Warwick pentru că au un program de MBA foarte bun, la distanţă, şi sunt recunoscuţi la nivel mondial. Deocamdată, nu vreau să părăsesc Anglia definitiv. Motivul este simplu: familia, am o fetiţă care tocmai a început şcoala“, explică Ioana.
articolul integral pe www.ziaruldeiasi.ro
sursa foto www.ziaruldeiasi.ro
Citește și: {loadposition articlescategoryload}