Ziua de 1 Mai a avut o semnificație importantă în perioada comunistă din România și în alte țări socialiste. În timpul regimului comunist, Ziua Internațională a Muncii a fost sărbătorită în mod oficial ca o zi de „omagiere” a muncitorilor și a „realizărilor socialismului”.
Pe lângă marcarea sărbătorii cu festivități dedicate „oamenilor muncii”, în orașele mari și mai ales în București, ziua avea și o componentă mai puțin formală: sărbătorile câmpenești, excursii, evenimentele organizate în natură cu mici, bere și muzică.
Este, din acest punct de vedere, o sărbătoare estompată din punct de vedere ideologic, față de, să spunem, ziua de 23 august. Poate fi una dintre explicațiile legate de apariția unei nostalgii în rândul unora dintre români după ziua respectivă.
- De 1 Mai, Partidul Comunist acorda o facilitate românilor: îi lăsa să circule cu mașinile, indiferent dacă aveau numere pare sau impare, dacă ziua cădea în weekend. Reamintim că oamenii erau obligați să circule alternativ, sâmbăta și duminica, în regimul Ceaușescu. Mașinile cu ultimul număr par pe plăcuțele de înmatriculare nu aveau voie pe drum în weekendul în care circulau cele cu numere impare.
- Stațiile de benzină aveau voie să livreze mai mult combustibil decât în zilele normale.
» Citește continuarea pe pagina autorului