Mamiferele, de la balena albastră până la șoarece, se găsesc aproape în fiecare colț al planetei noastre. Adaptabilitatea lor remarcabilă la diferite medii a fascinat mult timp oamenii de știință, fiecare specie dezvoltând trăsături unice pentru a supraviețui și a prospera.
În ciuda acestei mari diversități biologice, până de curând se credea că structura și funcția inimii sunt aceleași la toate mamiferele. Cercetările efectuate arată însă că inima umană este net diferită de cea a rudelor noastre cele mai apropiate, maimuțele mari, inclusiv cimpanzeii, bonobo, urangutanii și gorilele.
Oamenii s-au separat de cimpanzei (Pan Troglodytes), ultimul nostru strămoș comun, acum cinci-șase milioane de ani. În schimb, oamenii au evoluat să stea în picioare pentru a se angaja în cantități mai mari de activitate, cum ar fi vânătoarea persistentă. Și am dezvoltat creiere considerabil mai mari.
Aceste modificări ale corpului uman au fost asociate cu o cerere metabolică mult mai mare, necesitând ca mai mult sânge să fie pompat către mușchii și creierul nostru. Cercetările sugerează că inima umană s-a adaptat pentru a ne susține poziția verticală, mișcarea și creierul mai mare.
O cerere metabolică mult mai mare
Un aspect important al acestor evaluări a fost utilizarea ultrasunetelor cardiace prin care putem evalua structura și funcția inimii,
» Citește continuarea pe pagina autorului