Într-unul din articolele trecute am discutat deja despre starea precară a armatei române la începutul celui de-al doilea război mondial. Capacitățile ei combative din acel moment au fost comentate ulterior de istorici și analiști militari, astfel încât, astăzi avem o imagine destul de clară asupra acestui aspect.
Tancul francez Renault-R35Foto: Scherl / SZ-Photo / Profimedia Images
Unul dintre capitolele la care stătea mult sub standardul vremii era cel al motorizatelor.
Cunoscând această problema, în aprilie 1935 Consiliul Superior al Apărării Ţării va aproba un plan de modernizare a armatei. Planul de înzestrare fusese conceput cu un an mai devreme de Ion Antonescu, general de brigada la acea dată.
Armata română avea o diversitate de armament, de toate tipurile și calibrele, ceea ce crea problema aprovizionării cu muniția corespunzătoare. Ca atare, ceea ce s-a încercat să se facă a fost o uniformizare generală, o standardizare, în ceea ce privește echipamentul și armamentul.
Starea unităților românești de blindate la începutul războiului
Campaniile anilor 1939 și 1940 demonstraseră faptul că operațiunile de blindate căpătasera o importantă esențială pe câmpul de lupta, capitol la care armata română era cel puțîn deficitară.
» Citește continuarea pe pagina autorului