Oricît de matinal ai putea fi, arareori reușești să alegi o oră potrivită pentru a evita cozile de mașini care se formează dis-de-dimineață la intrarea principală în Iași, prin Păcurari. În jurul orei 7 și 30 de minute, rîndurile măsoară aproape un kilometru, pînă cînd nodul este oarecum străpuns la fiecare rond lăsat în urmă.
Dacă nu ai un ceas la îndemînă, nu îți rămîne decît să improvizezi. Din apropiere, o betonieră pare a fi o clepsidră zgomotoasă care bate măsura secundelor pierdute. E aproape imposibil să nu întîlnești una în trafic. În fiecare zi, orașul e ca o sufragerie în care mașinile intră cu bocancii plini de praf sau de noroi și lasă pe la colțuri cîte un odor proaspăt de combustie. O constantă care pune sănătatea oamenilor în pericol și vigilența autorităților la încercare.
Situația, la firul prafului
Dan Damian are 38 de ani și vizitează șantiere în fiecare zi. Are propria afacere în domeniul instalațiilor termice și obișnuiește să străbată orașul în lung și-n lat. Pînă nu de mult locuia în cartierul Canta, într-un apartament cu ferestrele orientate spre stradă, într-o zonă cu trafic greu. „Cît mai erau copaci în zonă, mai exista un filtru. Pe lîngă poluarea sonoră de la tramvaie și TIR-uri, s-au hotărît cei de la Primărie să facă locuri de parcare, în fața fiecărui bloc. Au tăiat toți copacii care erau la marginea trotuarului și au făcut alveole pentru parcare. Dacă lăsam geamul deschis ca să aerisesc, două-trei ore, praful de pe pervaz era de un deget.“
Nașterea celui de-al doilea copil l-a determinat să se reorienteze către o locuință în afara Iașiului. Alți doi vecini din bloc au urmat același exemplu. „Am ales zona Breazu (n.r. – sat din comuna Rediu). Nu e aproape, nu e nici departe. Te poți bucura, însă, de liniște. Ai o grădină în care copiii se pot juca.“ Vorbește acum despre liniște ca și cum ar fi o nouă descoperire. Nu s-ar mai întoarce la vechea locuință.
Apartamentul, în schimb, a fost vîndut repede. L-au achiziționat doi tineri prin programul Prima Casă. Bogdan Grigorescu, administratorul unei agenții imobiliare din Iași, afirmă că poluarea nu a ajuns încă un criteriu determinant pentru familiile aflate în căutarea unei locuințe. „Doar poate din cauza zgomotului nu aleg un apartament cu vedere la bulevard. Că e zgomot sau că e un pic mai mult praf, dar aleg un bloc la bulevard cu vederea în spate, decît să meargă prin cartier. Ei nu se gîndesc la praf. Poate după ce îl cumpără nu le convine asta.“
Din 1992 și pînă în prezent, populația rezidentă în comunele principale aflate în vecinătatea Iașiului s-a dublat. Oamenii tind să aleagă un apartament sau o casă în Valea Lupului, Ciurea, Miroslava, Rediu sau Bîrnova datorită prețului și mediului liniștit, însă de multe ori asfaltul, canalizarea și rețeaua de apă nu țin pasul cu dezvoltarea proiectelor imobiliare, iar pe un drum pietruit în fața casei se răspîndește mai mult praf decît pe o arteră intens circulată din Iași. „Ideea e că cine se mută la blocurile noi în afara orașului, se mută pentru că sînt prețuri mai mici, nu pentru că e mai puțină poluare. Cu casele e altceva. Casele sînt foarte scumpe. Mulți vînd, înșiruite, duplex-uri. Infrastructura la periferie nu e cea mai bună. Sînt străzi foarte înguste. Ca să ajungi în oraș e foarte greu, mai ales dacă ai copii“, completează Bogdan Grigorescu.
Articol integral pe www.dilemaveche.ro