Lumea se schimbă sub ochii noștri. Oricât de incitant este să asiști la schimbări de proporții globale, să te lași antrenat de energia vârtejului care se amplifică și acaparează indivizi, societăți și geografii, nu strică din când în când să te oprești și să te detașezi: o fi schimbarea necesară, dar direcția este bună pentru noi în ansamblu, sau doar pentru unii?
Schimbările climatice (o realitate, nici nu mai contează ce a inițiat-o, important este că ne impune adaptarea), ascensiunea Chinei, reacțiile necontrolate și în forță ale imperiului muribund al Rusiei, confuzia Statelor Unite în fața contestării poziției sale de hegemon global și neputințele Europei, subminată de interese așa-zis naționale în încercarea de a se defini ca un actor global cu toate atributele aferente (un stat confederativ, cu guvern unic, politică externă, poliție și armată unice) sunt semnele schimbării.
Atributele schimbării sunt exterioare, în special presiunea dezvoltării tehnologice, dar și interioare, definind reacțiile indivizilor, comunităților, națiunilor și prin urmare a statelor la presiunea schimbărilor. Tehnologia a schimbat definiția comunităților, la fel cum a pus la dispoziția guvernelor instrumente noi cu care să își facă simțită prezența în viața cetățenilor.
Toate acestea formează noul cadru în care va evolua de aici încolo realitatea noastră obiectivă și cel mai bine am putut să remarcăm fluiditatea sa prin schimbările la care am asistat sau am fost supuși în perioada de pandemie.
» Citește continuarea pe pagina autorului