Ruptura dintre părinți și copii, cunoscută sub termenul de înstrăinare familială, este mai comună decât am putea crede, chiar dacă rămâne un subiect tabu. Motivele sunt variate, de la traume și abuz emoțional la diferențe de valori sau stiluri de viață.
Sarah, de pildă, și-a întrerupt legătura cu mama la scurt timp după aniversarea de 21 de ani.
„Mă enervam din ce în ce mai tare”, povestește ea. Se simțea ignorată, minimalizată și neprotejată în fața tatălui abuziv.
Deși cercetările sunt încă limitate, datele disponibile arată că fenomenul este răspândit. Un studiu din SUA (2022) pe peste 8.500 de persoane a arătat că 26% au trecut prin perioade de înstrăinare de tată și 6% de mamă într-un interval de 24 de ani. În Germania, o cercetare similară a identificat 9% de rupturi de mamă și 20% de tată pe parcursul a 13 ani. Sociologul Karl Pillemer, de la Cornell University, a constatat în propriile sondaje că aproximativ 10% dintre americani erau complet înstrăinați de un părinte sau de un copil.
De ce se întâmplă asta? Potrivit lui Pillemer, normele de solidaritate familială, odinioară foarte puternice,
» Citește continuarea pe pagina autorului