A fost de trei ori Președintele României (1990-1992, 1992-1996 și 2000-2004) și, de altfel, singurul președinte de stânga al acestei țări în 3 decenii de democrație. De câțiva ani, apariția președintelui Ion Iliescu în spațiul public a fost tot mai rară și prețioasă, convins fiind că retragerea cu demnitate ține de caracterul omului politic.
Imaginea 1/5: Ion Iliescu a fost primul preşedinte al României, după Revoluţie
În ianuarie 1990, FSN, inițial, la nivel declarativ, organizat ca organism provizoriu al exercitării puterii, a hotărât să se transforme în partid politic. Întrucât acesta era format în principal din al doilea eșalon al fostului PCR, au izbucnit proteste anti-FSN, aprobate de partidele politice de opoziție Partidul Național Liberal (PNL), Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD) și Partidul Social-Democrat Român (PSDR). În replică, Iliescu a lansat o chemare către „clasele muncitoare” să sprijine FSN împotriva „forțelor fasciste, care încearcă să destabilizeze țara”.
Acest îndemn a dus la declanșarea primei Mineriade, atunci când minerii din Valea Jiului, conduși de Miron Cozma, au sosit în București și au reprimat demonstrațiile opoziției democratice.
Cu toate acestea, liderii FSN au acceptat să împartă puterea cu partidele de opoziție până la alegeri.
» Citește continuarea pe pagina autorului