Într-un context geopolitic tot mai tensionat, marcat de războiul din Ucraina, intensificarea conflictelor globale și retorica agresivă a unor state, apare întrebarea: ar fi tinerii din generația Z dispuși să lupte pentru apărarea țării în caz de război? Răspunsurile obținute de „Ziarul de Iași” au fost surprinzătoare: o parte dintre tineri ar vrea, alții spun că ar fugi, în timp ce mulți spun că se simt neputincioși.
Discuțiile despre reintroducerea serviciului militar obligatoriu au revenit în prim-plan în mai multe țări europene, iar în România, unde armata este acum bazată exclusiv pe voluntariat, se observă o reticență tot mai mare în rândul tinerilor față de ideea de a se înrola.
„Cred că aș pleca cât mai departe”
Întrebați despre disponibilitatea de a lupta pentru țară, mulți tineri din Iași au răspuns fie ezitant, fie categoric negativ. Motivele invocate sunt diverse: lipsa pregătirii militare sau frica de moarte.
Teodor Dănilă vede implicarea sa într-un posibil război direct proporțională cu protejarea familiei și a comunității.
„Cu siguranță aș lupta. Trebuie să ne protejăm țara pentru că facem parte din ea, contribuim la ea și trebuie să contribuim și în modul ăsta, dacă nu mai sunt trupe sau dacă e să vină oameni peste noi. Ne protejăm familia”, a spus tânărul.
„Nu cred că avem resurse astfel încât să luptăm. Depinde și cine ne atacă, dacă e Rusia sau nu, dar cred că aș pleca cât mai departe și aș încerca să mă bucur de viața mea. Până la urmă sunt tânără”, a declarat Lavinia.
„Depinde despre ce țară e vorba”
În plus, pentru tineri depinde și cine e atacatorul.
„Depinde. E 50-50. Depinde și despre ce țară este vorba, despre ce oportunități. Probabil pe moment aș fi dispusă, dar după…dacă aș sta și m-aș gândi mai bine, nu știu dacă chiar aș ajuta mergând în armată sau luând parte la anumite acțiuni militare”, a declarat Petronela Cărucieriu, studentă la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
Pe de altă parte, un număr redus de tineri au declarat că, în caz de amenințare reală, ar fi dispuși să apere România, însă mai degrabă în roluri non-combatante, precum asistență medicală.
„Eu aș pleca, pentru că nu cred că aș avea cum să contribui într-un război. Mai ales ca femeie sau în domeniul în care activez eu. Sau aș avea ce face, dar nu acum, ci după ce mi-aș finaliza studiile”, a precizat Izabela, studentă la medicină.
continuare pe ziaruldeiasi.ro