Individul care și-a atacat fosta soție cu un ciocan, iar apoi a incendiat-o, nu a avut nicio șansă în fața magistraților Curții de Apel. Condamnat în primă instanță la închisoarea pe viață, Andrei Beucă a cerut în apel reducerea pedepsei.
Eforturile avocatului din oficiu au fost anulate practic chiar de declarațiile făcute de criminal în instanță. Afirmația sa, conform căreia încă își iubea fosta soție i-a stupefiat pe judecători, care au tras concluzia că nici nu știe ce vorbește. „Inculpatul nu înțelege nimic din cuvântul rostit, întrucât iubirea soției nu putea echivala cu lovirea acesteia, cu dorința de a-i suprima viața în chinuri, dacă nu mai dorea să-i fie alături. Inculpatul nu doar a curmat viața unei persoane apropiate, dar a făcut-o prin metode ce denotă ferocitate, fără a se gândi un moment la suferințele cauzate victimei și copilului pe care-l au împreună”, au subliniat judecătorii, care au respins apelul.
Daniela trăise alături de Beucă timp de 20 de ani, până ce femeia, sătulă de scandalurile provocate la beție de bărbat și de violența acestuia, s-a hotărât să divorțeze. Un incident din toamna lui 2023 avea să prefigureze tragedia petrecută un an și jumătate mai târziu. Beucă și-a atacat soția, pe când aceasta fuma o țigară în fața unui bar, călcând-o efectiv în picioare. Brutalitatea atacului i-a făcut pe judecători să-i aplice o pedeapsă cu executarea în regim de detenție, chiar dacă Beucă nu avea antecedente penale. El a fost obligat și la plata a 17.000 lei, costul spitalizării și tratamentelor acordate soției sale. Pe parcursul încarcerării lui Beucă, s-a pronunțat și hotărârea de divorț. Deși nu-și achitase obligațiile civile, Beucă a fost liberat condiționat la începutul lunii aprilie 2025. Magistrații Judecătoriei Vaslui fuseseră impresionați de povestea bărbatului. Era bolnav de cancer, iar mama sa avea 82 de ani. Beucă s-a putut întoarce acasă, în Comarna.
La 12 zile după eliberare, Beucă a venit la Iași, înarmat cu un ciocan și jumătate de litru de benzină. Și-a așteptat fosta soție la ieșirea din bloc și a atacat-o, lovind-o de câteva ori cu ciocanul în cap, sfărâmându-i practic oasele feței. După ce femeia s-a prăbușit la pământ, Beucă a stropit-o cu benzină și i-a dat foc. Apoi a plecat, luând cu el și poșeta femeii. Următoarele 8 zile s-au scurs pentru Daniela într-un lung șir de operații prin care medicii au încercat, fără succes, să-i salveze viața. A murit pe 20 aprilie.
Beucă intenționase să se sinucidă, dar a renunțat. Trimis în judecată pentru omor calificat, el și-a recunoscut fapta, fără a da vreun semn că o regretă. Dimpotrivă, în fața magistraților Tribunalului a spus că îi pare rău că fosta soție murise atât de repede. Ar fi vrut să se mai chinuie o vreme. În februarie, a fost condamnat la închisoare pe viață pentru omor, la 5 ani de închisoare pentru tâlhărie calificată, la pedeapsă adăugându-i-se și 96 de zile rămase neexecutate din prima condamnare.
În apel, Beucă a beneficiat de serviciile unui avocat din oficiu. Singurul lucru pe care acesta îl putea obține ar fi fost o îndulcire a pedepsei, respectiv în locul condamnării pe viață, Beucă să primească doar o pedeapsă cuprinsă între 15 și 25 de ani de închisoare, corespunzătoare omorului calificat de care se făcea vinovat. Apărătorul a apreciat că pedepsele primite erau disproporționate față în raport cu datele cauzei. Lui Beucă i se reținuseră două circumstanțe agravante: premeditarea și cruzimea cu care acționase. Ambele circumstanțe au fost contestate, dar mai mult formal. Avocatul a accentuat pe circumstanțele personale ale criminalului, respectiv vârsta și starea sa de sănătate.
În analiza cazului, magistrații Curții de Apel au reanalizat circumstanțele agravante reținute de prima instanță. Premeditarea era evidentă, Beucă venind de la Comarna la Iași pregătit cu cele necesare săvârșirii crimei și își așteptase victima la ieșirea din bloc. Cruzimea presupunea pe de o parte întrebuințarea unor metode inumane și inutile de chinuire a victimei, iar pe de alta, o componentă socială, respectiv aptitudinea gestului de a inspira oroare și groază celor care asistau la faptă. „Aplicarea unor multiple lovituri victimei, în condițiile în care victima a căzut la pământ după primele lovituri și nu s-a mai ridicat, rămânând în agonie, urmată de stropirea acesteia cu benzină și incendiere, denotă că victima a fost supusă unor suferințe prelungite în timp, care depășesc cu mult suferințele inerente acțiunii de ucidere. Prin urmare, suferințele cauzate victimei au fost multiple, de intensitatea deosebită și au intervenit anterior decesului acesteia. Pe de altă parte, modul în care inculpatul a adus la îndeplinire rezoluția infracțională adoptată denotă ferocitate din partea acestuia, fiind de natură a provoca un sentiment de oroare în rândul oricărei persoane care ia cunoștință de faptele comise”, au subliniat magistrații.
Argumentele referitoare la vârstă și starea de sănătate au fost respinse și ele de judecători. Nici vârsta și nici boala nu-l împiedicaseră pe Beucă să ucidă. Dimpotrivă, condamnat deja o dată pentru violență împotriva femeii lângă care trăise 20 de ani, el perseverase, considerând practic victima „ca fiind la dispoziția sa, nu o persoană cu propria voință”. În lipsa altor argumente, apărătorul încercase să dea greutate comportamentului ulterior al inculpatului, solicitând să fie considerate „extrem de semnificative” atitudinea de recunoaștere și colaborarea cu organele judiciare. Magistrații nu au acceptat solicitarea. Anchetatorii nu avuseseră nevoie ca Beucă să-și recunoască fapta, iar colaborarea nu răspunsese la întrebări la care nu se găsise rezolvarea altfel. …
Citește continuarea pe site-ul Ziarul de Iași