Trăim, iubiții mei, într-un veac caracterizat de risipă, cheltuială fără măsură, irosire; în mâncare, în băutură, în haine, în mobilă, în distracții, în călătorii, pretutindeni. Se cheltuiesc sume amețitoare. Economiștii au numit societatea aceasta „societate de consum”. Dogma consumismului este: cu cât cheltuiești mai mult, cu atât ai un nivel de viață mai înalt! Și deși lucrurile cu adevărat necesare sunt puține, prin reclamă au devenit necesare multe lucruri de prisos. Socrate a spus: „Cu cât cineva are mai puține nevoi, cu atât se apropie mai mult de dumnezeiesc”; pentru că dumnezeiescul este autarhic (independent, de sine stătător), n-are nevoie de nimic. De aceea, despre pântece și de-ale mâncării Apostolul Pavel zice: „Dumnezeu va distruge și pe unul, și pe celelalte” (I Corinteni 6, 13).
Popoarele ce se consideră dezvoltate cheltuiesc, iar cele care nu cheltuiesc sunt considerate subdezvoltate. Însă urmarea este imposibilitatea plății datoriilor, în timp ce popoare care trăiesc cu simplitate progresează. Un exemplu sunt japonezii. America i-a învins cu bomba atomică; dar acum Japonia învinge America prin cumpătare și hărnicie. Deoarece cât mănâncă un american ajunge ca să mănânce cinci japonezi. O, Pavele Apostole, ce cuvinte înțelepte ai spus!
