El spune că angajatorii îl refuză din cauză că are hepatită B şi D. O mare nedreptate: este însă o boală care nu se transmite decât prin sânge sau sexual.
La 27 de ani, cea mai mare dezamăgire a lui Ilie Creangă e că nu-şi poate găsi un loc de muncă pe placul său, din cauza unei boli cu care s-a ales cât a locuit în centrele de plasament. În 2003, când avea 12 ani, Ilie a fost diagnosticat cu hepatită cronică cu virus B (VHB), iar în februarie 2009 a primit şi cel de-al doilea diagnostic: suprainfecţie cu virus D (VHD). Din cauza acestor diagnostice, spune Ilie, de când a părăsit sistemul de protecţia nu a reuşit să-şi găsească un loc al său, unde să muncească şi să-şi câştige banii necesari pentru chirie şi mâncare.
Deşi şi-ar dori să lucreze cu copiii, aşa cum a făcut-o câţiva ani în calitate de voluntar în mai multe organizaţii, dar şi la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi (DGASPC), mediul care l-a crescut şi pe el, Ilie spune că acum ar accepta orice loc de muncă care i-ar asigura pâinea zilnică.
„Vreau să lucrez, dar din cauza bolilor mele nu mă primesc pe nicăieri. Am încercat în mai multe locuri, pe mai multe domenii, am mers la interviuri, şi la unele chiar mi s-a părut că lucrurile mergeau bine, până aflau de boală. Au fost şi oameni care mi-au spus că înţeleg că boala nu e activă şi că nu se trasmite aşa uşor, dar că ei nu îşi asumă”, povesteşte Ilie Creangă.
Acesta şi-a urcat CV-ul pe mai multe platforme şi-a trecut într-un carneţel alb toate locurile de muncă la care a aplicat şi la care a reuşit să se vadă cu angajatorii, dar cu care nu a ajuns la nicio înţelegere. Tânărul spune că de multe ori s-a simţit marginalizat de cei din jur, şi că de câteva luni supărarea s-a transformat în depresie.
Articol integral pe www.ziaruldeiasi.ro