În satele din sudul României de odinioară erau practicate mai multe ritualuri bizare cu ocazia celor mai importante etape ale vieţii, pentru ca necazurile să fie ţinute la distanţă.
O serie de practici de înlăturare a maleficului aveau loc în cazul femeii gravide sau cu ocazia naşterii, pentru ca nou născutul să vină pe lume fără vreo suferinţă: „Femeia însărcinată se supunea unui comportament, care să o ferească de rău pe ea şi viitorul copil din pântece. Ea trebuia să spună că-i gravidă, altfel era credinţa că pruncul va rămâne mut. Nu era bine să se mire de nimic urât sau să audă de ceva urât la care să se gândească, fiindcă va naşte copilul cu defecte similare.
Când femeia este însărcinată, nu era bine să ia nimic de la nimeni fără să spună, să nu-i rămână copilul cu semnul obiectului luat. Din acelaşi considerent, femeile însărcinate din zona Tismana – Arcani, nu omorau vietăţi. La femeia care năştea greu şi avea dureri mari, era adusă o descântătoare, care psihic o ajuta, dându-i încredere că va fi bine după îndepărtarea răului, prin descântec.
Dacă unei femei i-au tot murit copiii la naştere, pentru a se crea o sugestie pozitivă, copilul atunci născut era preluat de o femeie, căreia i-au trăit toţi copiii. În satele din zona submontană a Gorjului, imediat după botez, copiii, să nu mai moară părinţilor, erau daţi de pomană unui neam apropiat şi li se schimba prenumele, nu şi în acte, ca să-i piardă răul. Numele respectiv era rostit de preot şi auzit de oameni numai la botez, la cununie şi la înmormântare“.
Citește articolul integral pe Adevarul.ro
Citește și: {loadposition articlescategoryload}