Te lași pe spate după prânzul de Crăciun, sătul după o masă excelentă. Chiar nu mai încape nimic, cu excepția, poate, a unei mici porții de desert. De ce întotdeauna e loc și de desert?
Indiferent cât ai mâncat, întotdeauna e loc și de desert. De ce? Ce anume face ca desertul să ne tenteze cu acel „hai, fie și un pic”?
Japonezii surprind perfect acest fenomen prin cuvântul „betsubara”, care se traduce literal prin „stomac separat”. Din punct de vedere anatomic nu există un compartiment suplimentar, însă senzația că mai este loc pentru prăjitură este suficient de răspândită încât să aibă o explicație științifică. Departe de a fi imaginară, ea reflectă o combinație de procese fiziologice și psihologice care fac desertul irezistibil, chiar și atunci când felul principal pare să fi fost limita.
De ce, indiferent cât mâncăm, e loc și de desert? Rolul stomacului
Un bun punct de plecare este stomacul. Mulți și-l imaginează ca pe un sac cu volum fix, care se umple treptat până când nu mai poate primi nimic. În realitate, stomacul este conceput să se adapteze.
» Citește continuarea pe pagina autorului