Pentru Alfiyan Elfatah, un tânăr de 31 de ani din Indonezia, titlul de „cel mai mare oraș din lume” nu este o abstracție statistică, ci înseamnă patru ore de navetă zilnică între periferia Jakartei și centrul economic al capitalei. Timp pierdut în trafic, infrastructură suprasolicitată și un oraș care pare să se extindă mai repede decât capacitatea autorităților de a-l gestiona.
Organizația Națiunilor Unite a schimbat metodologia de evaluare a marilor aglomerări urbane. Rezultatul: Jakarta a sărit direct pe primul loc în clasamentul global, cu aproape 42 de milioane de locuitori, depășind Tokyo, estimat acum la aproximativ 33 de milioane.
Schimbarea nu reflectă o explozie demografică peste noapte, ci o nouă definire a orașului.
De ce Jakarta a „depășit” Tokyo
Noua metodologie ONU nu mai privește strict limitele administrative, ci zonele urbane funcționale: orașul și rețeaua sa de localități satelit, legate prin muncă, transport și servicii. În cazul Jakartei, asta înseamnă includerea unor orașe precum Bogor, Bekasi sau Tangerang — locuri unde trăiesc milioane de navetiști care depind zilnic de capitală.
Dintr-un oraș „oficial” de circa 11 milioane de locuitori, Jakarta devine astfel un mega-sistem urban de dimensiuni continentale. Metodologia a propulsat capitala Indoneziei de pe locul 30 în 2018 direct pe primul loc mondial.
» Citește continuarea pe pagina autorului