NewsPascani.com Pașcani, Târgu Frumos, Iași
Știrea zilei

Reportaj GÂNDUL în satul cu 29 de biserici. Părintele Nicolae: „Pentru mine şi pentru satul Valea Plopului, Ceauşescu a murit definitiv”

Ca să ajungi în Valea Plopului, când vii dinspre Vălenii de Munte, faci dreapta, din şosea, şi cobori glonţ pe strada Odaie, până în centru, printre două biserici vecine: “Sf. Împăraţi Constantin şi Elena” şi „Sf. Haralambie”. Aici, în centru, te opreşti ca să-ţi mai tragi sufletul şi să te-nchini la Dumnezeu, drept mulţumire c-ai ajuns întreg în poarta bisericii „Sf. Gheorghe”. O clădire albă, frumoasă, străjuită de brazi zvelţi şi două troiţe din lemn sculptat şi lăcuit.

Ei, de aici, din umbra cetinei, ai de ales: fie mergi în dreapta, către biserica parohială, „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”, iar de acolo, mai sus, la biserica cimitirului, „Adormirea Maicii Domnului”, trecând pe lângă bufet şi prin faţa bisericii „Sf. Nicolae”; fie o ţii drept înainte şi, după un pod, urci la biserica şcolii, cu hramul „Sf. Parascheva”, lăsându-l în urmă pe „Sf. Calinic de la Cernica” şi pe „fratele” său „Sf. Martin de Tours”, ba, chiar şi biserica nouă de lemn, din complexul Florile; fie o iei la stânga, pur şi simplu, treci de biserica „Sf. Apostoli Petru şi Pavel”, ieşi în şosea şi treci, în drum spre Valea Screzii, pe „lângă” biserica din deal, „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul şi a celor 14.000 de prunci ucişi de Irod”.

N-aţi înţeles mare lucru?! Sincer să fiu, o bună bucată de timp, nici eu.

Un record de „Guinness Book”

Mi se pare normal să rămâi bouche bée, auzind că într-un sat din România s-au strâns la un loc, nici mai mult nici mai puţin de 26 de biserici. Ba, că de fapt, cu toate, „sunt 28 şi acuma se construieşte a 29-a”.

O fi „Muntele Athos”? „Poate că e oraş, domnule, şi n-am înţeles noi. Sau o comună mai pricopsită, cu vreo 10-15 sate. Asta ar mai explica…”. „Un sat, omule, un simplu sat cu vreo nouă sute de suflete. Ce mai, revine cam o biserică la 10 familii”, spun mirenii cârcotaşi.

Alţii, şi mai neduşi pe la biserici, îl fac cu ou şi cu oţet pe părintele paroh, Nicolae Tănase, în capul căruia se sparg toate. „Păi, da, că lui îi convine. Îi ţine pe oameni în obscurantism, ca să profite de ei. Da’ o canalizare, o apă, un drum, nişte spitale n-ar fi făcut. Parc-am fi în Evul Mediu…”, spun ei. „Aud că bisericile nici nu-s racordate la canalizare; ba, că unele nici n-ar avea autorizaţie de construcţie”, adaugă alţii.

Ce mai, să te ferească Dumnezeu de gura lumii!

Nici enoriaşii nu ştiu de ce

Pe urmă, nici creştinii din parohie nu par să fie, cu toţii, în cunoştinţă de cauză. Dacă-i întrebi care e rostul atâtor biserici la un loc, majoritatea spun că habar n-au; apoi se împart: unii susţin că „aşa a vrut Dumnezeu, a văzut că suntem noi mai credincioşi”; alţii, că „e treaba părintelui, că el ştie ce face, şi pe noi nu ne interesează că doar nu ne cer bisericile de mâncare”; vreo câţiva recunosc că „sunt cam multe, da’ acu’ ce să mai faci – le-a făcut, nu le-a făcut, gata!”; ba, chiar că „e bine că-s mai multe, că ne apără de rele – n-avem cutremure, inundaţii, accidente”; vreo câţiva susţin că „e o prostie, mai bine făcea un drum ca lumea, o canalizare”; alţi câţiva, că „ăia care spun că mai bine făcea un drum sunt proşti şi inculţi; ce treabă să aibă părintele cu drumul, ce el e primar?!”; cei din deal susţin că „aşa au vrut oamenii, care au auzit de părinte – au venit cu banii, ca să înalţe biserica lui Dumnezeu”; cei din vale, că „a avut fiecare om un dichis al lui, o durere, numai el ştie ce l-a-ndemnat”; unul crede, mai şoptit, că „ar putea fi „spălare de bani”, altul, că „părintele are asociaţie, o fi vreo şmecherie la mijloc, poţi să ştii?”.

Singur, Nea Lucică declară deschis, după un timp de chibzuinţă: „Auzi, eu zic că omul ăsta, părintele, are vreun canon de dus, bre; altfel nu se explică, mă-nţelegi?”.   

Aşa că, fiecare înţelege după cum îl taie capul. Adevărul e că sunt multe biserici pentru o comunitate, mai degrabă, mică decât potrivită. Ceea ce te provoacă să cauţi o explicaţie, un răspuns, o certitudine.

De ce în Valea Plopului?

Un răspuns ar putea fi acela că paroh peste creştinii locului este părintele Nicolae Tănase, „un om deosebit”, după cum spun oamenii. „Nu ne-a făcut niciun rău cu bisericile. Ne-am trezit cu ele în sat. Vin străinii, vizitatorii. Nu întrebăm noi, satul, ce e cu ele…” povestesc ei.

„Eu îl ştiu de când a venit aici, la noi, prin ’76. A stat, la mine. Un băiat sărac, simplu, cu o bicicletă”, îmi spune, peste gard, o prahoveancă aprigă. „În ’77, cutremurul a dărâmat biserica, şi părintele a refăcut-o din temelii, cum fusese, fără voia comuniştilor. Noaptea lucra cu oamenii, iar peste zi, îl ajutau copiii satului”, îşi aminteşte altcineva.

După ce a ridicat biserica, enoriaşii au prins curaj şi încredere. Iar părintele, spun ei, era limpede că „nu lăsa lucrurile doar în voia Domnului şi a rugăciunii, ci se omoară el singur să le ducă la bun sfârşit”.

La începutul anilor 90, preotul, el însuşi tată a şase copii, a declanşat „cruciada” împotriva avortului. Mai întâi, prin puterea cuvântului; apoi, cât se poate de pragmatic. Sigur că viitoarele mame înţelegeau limpede, din predicile sale, şi păcatul săvârşit, dar şi pericolul fizic şi imediat căruia i se expun prin întreruperea de sarcină. Doar că „imposibilităţile” materiale erau, întotdeauna, de netrecut.

Aşa că părintele Tănase a trecut, chiar el, de la vorbă la faptă şi a înfiinţat, în 1994, Asociaţia „Pro-Vita, pentru născuţi şi nenăscuţi” – un ONG cu sediul în Valenii de Munte, Prahova.

De atunci, asociaţia îi are în grijă pe toţi copiii „născuţi în predica lui”, la fel ca şi pe ceilalţi, adunaţi de pe străzile şi uliţele altor localităţi din ţară, pe orfani şi pe cei pe care părinţii au simţit că nu-i mai pot ajuta. Se îngrijeşte şi de mame fără posibilităţi materiale, precum şi de cele alungate de la casele lor de teroare şi violenţă.

CITITI AICI PE GANDUL.INFO ARTICOLUL COMPLET

Citește și: {loadposition articlescategoryload}

 

Advertisements

Related posts

Un roman, in randul sfintilor Bisericii Catolice. Minunea, semnata de Papa Francisc

Redacția

Învierea Domnului – cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, sărbătoarea bucuriei

Redacția

Activităţi catehetice în Protopopiatul Paşcani

Redacția

Lasă un comentariu

* Comentând aici sunteți de acord cu stocare datelor dumneavoastră pe acest site