Înainte de avântul incredibil al industriei farmaceutice, oamenii cereau ajutorul călugărilor pentru a-şi reorganiza sănătatea. Străbunicii şi bunicii noştri le-au preluat, le-au învăţat şi, dacă am apucat să-i credem pe cuvânt, precis suntem mult mai sănătoşi.
Este adevărat, însă, că leacurile mănăstireşti erau preparate, folosite şi promovate de oameni care aveau un regim vegetarian şi foarte multă credinţă. Învăţătura lor nu numai că nu a pierit, dar este redescoperită.
Din rădăcini numai de ei ştiute, plante ciudate, dar de care abundă pământul, şi anumite părţi din legume şi fructe, călugării au preparat remedii secole de-a rândul. Uneori, pentru afecţiuni foarte grave! De unde ştiau ei medicină? Până acum un secol, când îngrijirea bolnavilor era mai ales sub coordonarea bisericii, exista drept regulă de aur principiul că vindecarea sufletului merge mână în mână cu vindecarea trupului. Iar dacă ne gândim mai bine, regula are mai mult de 2000 de ani. Călugării studiau aşadar,funcţiile organismului şi cercetau noi şi noi metode de vindecare.
Citiți articolul integral pe Adevărul.ro
Citește și: {loadposition articlescategoryload}