Marele nostru dramaturg, Ion Luca Caragiale si-a trait ultimii ani din viata intr-un autoexil. Scriitorul a considerat, in 1904, ca nu mai poate trai in Romania si s-a mutat in Germania, unde a trait pana in 1912. Dupa ce a fost acuzat de plagiat, Caragiale a hotarat ca nu mai poate sa stea in tara si a ales calea Germaniei, unde a murit de arteroscleroza. Ca un fapt inedit, cortegiul funeral, a ”ratacit” doua saptamana pana sa ajunga inapoi, in tara mama.
”Nu mai pot trai aici! E prea grea duhoarea”, spunea Caragiale inainte sa plece din tara, in 1904, dupa ce trecuse prin procesul de calomnie intentat lui Caion, un publicist care il acuzase de plagiat, dezgustat si scarbit, de nerecunoasterea meritelor sale literare de catre Academie . S-a stabilit la Berlin, alaturi de familia sa familia. Familia Caragiale locuia intr-un apartament in cartierul Willmersdorf, copiii au fost inscrisi la scoala, iar dramaturgul s-a aratat, o vreme, multumit de decizia pe care o luase. De dorul limbii romane a inceput sa frecventeze cercurile studentesti romanesti de la Berlin.
Desi plecat din tara, Caragiale, nu a intrerupt legatura cu prietenii lui. Isi scria des cu bunul lui prieten, Alexandru Vlahuta care il ruga sa se reintoarca in tara.
”Pentru nimic in lume n-as parasi acest colt de viata straina pentru a ma reintoarce in patrie. Sa mai vad ceea ce am vazut, sa mai sufar ceea ce am suferit, aceleasi mutre, aceleasi fosile care conduc viata publica, otravindu-te numai cu privirile lor stupide si banuitoare. Nu, dragul meu, nu. M-am exilat si atata tot. Aerul de aicea imi prieste, sunt multumit cu ai mei si n-am ce cauta intr-o tara unde lingusirea si hotia sunt virtuti, iara munca si talentul, vitii demne de compatimit”, ii scria Caragialel lui Vlahuta.
articolul integral pe www.bzi.ro