Sloganul lui Dumitru Pantazi din campania electorală s-a dovedit a fi doar praf în ochi pentru pășcănenii creduli. Prosperitatea mult clamată de pesedist s-a concretizat în primele două luni de mandat cu majorarea cu 40% a prețului la apă și cu 56% a prețului la gigacalorie. Cum își imaginează primarul că pășcănenii vor deveni mai prosperi după aceste exagerate măriri de prețuri, nu-mi pot da seama.
Ceea ce pot ghici este că Dumitru Pantazi nu se simte confortabil în această postură de „majorator” de prețuri. Drept dovadă că nu a avut curajul să recunoască în fața camerelor de luat vederi care va fi prețul la serviciile de apă și canal după 1 septembrie. Nu a putut să zică „5,5 lei”, însă a spus că, dacă nu erau aceste creșteri de prețuri, regiile pășcănene erau în pragul colapsului. Cu alte cuvinte salvarea regiilor cade tot în sarcina pășcănenilor, a celor care plătesc facturile.
Pantazi nu a venit în biroul de primar cu soluții economice așa cum se lăuda în campanie când era creionat într-un interviu, în prima zi de Paște, ca un „Mesia” ce va salva municipiul, ci cu „decizii politice” (?!!) după cum declară el acum. A mărit prețurile la apă și gigacalorie fără ca rapoartele comisiilor ce au propus aceste lucruri să fie supuse unor dezbateri publice cu cetățenii din municipiu. Comisiile nici măcar nu au anunțat o estimare pentru costurile cu încălzirea pe timpul iernii pentru apartamente cu 1,2,3 sau 4 camere, ca să știe și prostimea la ce să se aștepte dacă mai ramâne în sistemul centralizat.
Pantazi a avut grijă și de acest aspect. Ca să nu fugă lumea de la RAGCL a majorat prețul la gigacalorie cu doar două zile înaintea termenului limită în care se mai aprobau debranșări din sistemul centralizat de termoficare. Dar așa e înțeleasă normalitatea în România, cetățenii sunt buni doar să voteze din patru în patru ani și pe urmă trebuie să înghită toate deciziile luate de aleșii lor fără să fie preveniți, fără să fie întrebați, fără să-i poată trage de mânecă.
Creșterea prețurilor a fost cea mai ușoară decizie pe care o putea lua un primar ce controlează Consiliiul Local. Dacă își dorea cu adevărat o rentabilizare a regiilor și în paralel să ofere prosperitatea promisă pășcănenilor trebuia să scadă costurile de producție și mai apoi să umble la prețuri.
Scăderea costurilor de producție însemna probabil tăieri salariale în regii, poate și disponibilizări, limitarea furtișagurilor și a licitațiilor dubioase, găsirea unor soluții tehnice în producție mai economice dacât cele actuale. Măsuri pe care orice manager le-ar lua înainte de fi nevoit să mărească prețul la un produs ce are concurență pe piață. Dar nu e cazul la apă și gigacalorie. Sau nu e cazul în Pașcani.
Citește și: {loadposition articlescategoryload}
