Elena Farago a fost poeta cu o copilărie grea care a reușit să finalizeze doar două clase gimnaziale. „Am învăţat şi citit singură tot ce am vrut să ştiu”, spunea aceasta. La vârsta de 12 ani, a rămas orfană de mamă și i-au murit trei dintre frați. La cinci ani distanță, poeta și-a pierdut și tatăl. A trecut peste toate aceste greutăți și s-a făcut remarcată prin poeziile pentru copii pe care le scria.
Copilăria Elenei Farago a fost una grea
Fiind cea mai mare dintre surori, Elena Farago a avut tot timpul grijă de fraţii ei. Cea mai apropiată i-a fost sora Antoaneta, căreia i-a recitat poeziile învăţate la şcoală. Pe rând, trei dintre fraţi s-au stins din viaţă. Astfel, şi-a dezvoltat sensibilitatea și înțelegerea față de cei mici, lucru care avea să-i definească existența.
În anul 1884, Elena a fost înscrisă la o școală privată. Plecarea ei din casa părintească și viața în comun alături de alte fete i-au scos în evidenţă bunătatea, blândețea, dar și seriozitatea. Din anii fericiți ai copilăriei până la începutul școlii, poeta îşi amintea lungile plimbări cu trăsura, familia posedând o pereche de cai foarte frumoşi. Însă avea să mai primească o lovitură puternică. Anastasia, mama Elenei, s-a îmbolnăvit. Odată cu ea şi situația financiară a familiei s-a înrăutăţit, fapt care a dus la mutarea Elenei la o şcoală de stat.
Elena Farago se îmbolnăvise grav
Elena s-a mutat mai întâi în Brăila, locuind la unchiul de pe linie maternă. Brăila era un oraș mai mare și mai frumos decât Bârladul, fapt care i-a mai domolit din suferinţă. A participat la curse de ciclism şi jocuri de oină, stârnind uimirea concetățenilor. Un an mai târziu, în 1896, Elena s-a îmbolnăvit grav. A fost internată în Spitalul Colţea din Bucureşti, fiind diagnosticată cu „anemie profundă”. Ernest, fratele său mai mare, stabilit în Bucureşti, a primit-o în casa lui în timpul convalescenţei. Odată însănătoşită, Elena a fost nevoită să-şi caute de lucru pentru a se întreţine.
continuare pe AICI