Cât de mult din identitatea noastră de sine este menținută prin vorbire? Și cum depind relațiile noastre de comunicarea verbală? Un mod puternic de a răspunde la aceste întrebări este să nu mai vorbim pentru o vreme și să observăm ce se întâmplă.
În timp ce tăcem, continuăm să ne exprimăm prin gesturi. Unele dintre aceste gesturi sunt considerate specifice din punct de vedere cultural, cum ar fi ridicarea degetului mare în sus și atingerea mâinii la inimă, iar altele sunt considerate universale, cum ar fi salutul, zâmbetul, semnul, ridicarea din umeri și arătarea cu degetul.
Cel mai frecvent gest, de departe, este arătatul cu degetul, potrivit Psychology Today.
Posibile observații după o zi de tăcere
Totuși, ce aflăm despre ceilalți și despre noi atunci când nu vorbim?
- Devenim foarte conștienți de cât de mult vorbim cu noi înșine. În timpul unei zile de tăcere, ne este greu să nu ne comentăm propriul comportament, să nu ne oferim autoghidare, să nu exclamăm, să nu înjurăm și să nu cântăm în mașină. De asemenea, devenim conștienți de cât de mult vorbim în general.
» Citește continuarea pe pagina autorului