Atât Noul Front Popular (NFP, alianța stângii) cât și Reunirea Națională (RN, dreapta populistă) au depus fiecare propria moțiune de cenzură ca urmare a invocării de către guvern a articolului 49 aliniat 3 al Constituției celei de-a Cincea Republici din 1958 care permite guvernului să-și angajeze răspunderea în Adunarea Națională pe un text de lege. Dacă opoziția depune moțiune de cenzură iar aceasta nu este adoptată, textul de lege se consideră adoptat. Dacă moțiunea de cenzură este adoptată, guvernul este demis și prim ministrul trebuie să-și depună mandatul la președintele Republicii.
În practică, moțiunile de cenzură au toate șansele să fie adoptate, dat fiind că NFP are 193 de deputați, iar RN și aliații săi 143 și dacă votează împreună depășesc confortabil majoritatea absolută de 289 de deputați din totalul de 577.
Aceasta ar fi prima dată din 1958 când un guvern este răsturnat printr-o moțiune de cenzură depusă în urma asumării răspunderii de către un guvern. În ultimii 66 de ani articolul 49.3 al Constituției a fost invocat de 113 ori, cel mai frecvent în timpul guvernării Partidului Socialist, de către guvernul minoritar condus de Michel Rocard (1988 – 1991) – 28 de ori, urmat de guvernul minoritar centrist Elisabeth Borne (2022 – 2024) care-l sprijinea pe președintele Emmanuel Macron – 23 de ori.
» Citește continuarea pe pagina autorului