RCAST.NET
NewsPascani.com Pașcani, Târgu Frumos, Iași
Eveniment

O păşcăneancă vorbeşte despre importanţa sportului: “Sportul a fost și rămâne modul meu de a transforma această moștenire într-un proces foarte conștient de autocunoaștere, recreare, vindecare”

Despre Cristina nu știu prea multe, dar știu  că aleargă. Este unul dintre cei mai motivați oameni pe care îi cunosc eu iar când am invitat-o să scrie articolul pe care îl veți citi, am crezut că o să vorbească despre beneficiile alergatului asupra sănătății noastre, eventual cu câteva referiri la îmbunătățirile psihice sau sufletești. 

 

Proiectul acesta al meu continuă să mă uimească de fiecare dată când abordez un om care să scrie despre sport pentru că, până acum, nimic nu a fost despre sport, pur și simplu, ci despre ceva mult mai mult decât mișcarea, despre ceva ce mișcarea aduce în viața ta, despre transformări majore. Așa s-a întâmplat și cu Cristina și nu pot decât să fiu fericită că a acceptat să scoată la iveală aici câteva bucățele din sufletul ei.

  

Am pornit toată treaba asta cu alergarea în aprilie 2015, iar motivul pentru care am început și continui să alerg nu s-a schimbat.

Am 39 de ani și o bună parte din deciziile din viața de adult, în plan personal și profesional, au fost luate pe criteriul „așa se face”, „așa e bine/normal” și „e de viitor”, într-o societate în care programarea socială în a urma un anumit drum, despre care alții sunt siguri că e cel mai bun, a funcționat și încă mai funcționează cu succes. Iar rezultatul e deconectarea timpurie de la propria persoană: neavând posibilitatea de a experimenta, de a greși, nu ajungi să te cunoști prea bine, să îți descoperi darurile și abilitățile și, mai apoi, să ți le folosești în special când vine vorba de câștigarea banilor.

Pentru că unii cunoscuți făcuseră deja această alegere despre care se zicea că „e de viitor”, iar prin liceu mă descurcam bine la matematică și economie, am urmat Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor. Notele nu au reflectat neapărat afinitățile mele, ci doar capacitatea de memorare și gândire logică. Celelalte opțiuni din fața mea erau medicină și drept, tot pe criteriul cu viitorul asigurat. Fâs, fâs, fâs.

Astfel, am făcut 4 ani de facultate în care cea mai parte a lucrurilor studiate nu mi-a plăcut și nu le-am găsit sensul aprofundării. Dar am învățat și, în cea mai mare parte a anilor, am avut și bursă prin prisma notelor.

În acest mod, m-am îndepărtat și mai mult de mine și m-am apropiat tot mai mult de tristețe, deznădejde și doze zdravene de depresie.

Restul deciziilor profesionale, inclusiv cei 9 ani de lucru în bancă, au fost tot rezultatul mersului cu turma. Am rămas cu lecții învățate mai ales prin suferință și cu ecoul energiei bune a unor oameni întâlniți mai ales în ultimii ani ai statutului de angajat, pe care mă bucur că i-am întâlnit.

Continuarea pe cublandete.ro

Related posts

Eveniment fotbalistic important marcat sâmbătă la Pașcani! (Video)

Marius Parteni

Cupa ”Mihail Sadoveanu” la șah

Oana Cordoneanu

Un nou concert cameral oferit de Opera Iași la Palatul Culturii

Redacția
Încarcă...