Animalul politic autentic nu se recunoaște după principii, ci după instinctul de supraviețuire. Cât timp problemele sunt ale altora, discursul este despre moralitate, integritate și standarde.
Când propriul nume ajunge asociat cu instanțe și controverse, discursul se transformă brusc în victimizare, nuanțe și explicații tehnice.
Între administrația publică și politica de imagine există o diferență uriașă. Prima înseamnă rezultate pentru cetățeni. A doua înseamnă comunicate, justificări și încercări permanente de a controla percepția publică.
În cazul lui Ciucu și Alexe, comparațiile nu apar pentru că situațiile ar fi identice, ci pentru că oamenii s-au săturat de aceeași specie de politician: dur cu adversarii, indulgent cu sine, exigent în declarații și flexibil când standardele ajung să i se aplice personal.
Funcția publică nu este un scut de imagine, iar administrația nu este o agenție de PR. Cetățenii nu votează explicații. Votează caracterul, consecvență și responsabilitate. Restul este doar zgomot politic.