În primul rând, semnăturile aleşilor USR şi AUR puteau fi depuse sub mai multe forme, fiind esenţială dorinţa unui deputat sau senator în actul său. Prin urmare, argumentele PNL, în sesizarea la CCR, erau neîntemeiate. „Nici Constituţia şi nici Regulamentul nu cuprind prevederi exprese cu privire la modul în care semnăturile olografe ale autorilor moţiunii de cenzură trebuie depuse – în original sau copie (telex/ fax/ fotocopiere/ scanare/ fotografiere etc.). Ceea ce este determinant este voinţa deputatului sau senatorului care a semnat moţiunea de cenzură în sensul iniţierii acesteia şi însuşirea/asumarea semnăturii de către fiecare deputat/senator iniţiator în parte, conform prevederilor regulamentare şi a cutumelor parlamentare”, se arată în motivarea CCR.
Judecătorii constituţionali au subliniat că trebuie să existe o celeritate în ceea ce priveşte dezbaterea şi votarea moţiunii de cenzură. „Atitudinea majorităţii sau minorităţii parlamentare de blocare sau tergiversare a procedurii nu poate fi acceptată”, consideră magistraţii. CCR a transmis în document că Parlamentul a ales să prioritizeze prevederi de Regulament al Camerei şi Senatului, în loc să ţină cont de Constituţie. Preşedintele Camerei Deputaţilor, Ludovic Orban, ar fi trebuit să „aplice prioritar o obligaţie constituţională – comunicarea moţiunii Guvernului la data depunerii sale”, adică în seara zilei de 3 septembrie,
» Citește continuarea pe pagina autorului
