În Hălăucești, județul Iași, sora Cristina Reti a ajuns o emblemă a ajutorului. Zilnic, alături de echipa de la Caritas, merge la o parte din cei peste 40 de bătrâni bolnavi, pe care îi îngrijește. În lipsa ei, oamenii ar trebui să se ducă pe propriile puteri până la un spital aflat la 30-40 de kilometri distanță. Sora Cristina găsește în continuare bucurie și energie să le fie alături, deși s-a întâmplat ca oamenii de care s-a atașat să-i moară chiar în brațe.
„A murit, pur și simplu, săraca, în mâinile mele.” Cu o energie și o putere pe care rar le mai întâlnești în vremuri de pandemie, sora Cristina pare de nestăvilit. Durerea morții însă îi pătrunde adânc în suflet. De doi ani și jumătate îi alina bătrânețea unei femei din Hălăucești, unul dintre zecile de beneficiari ai centrului înființat de Caritas în regiune.
La finalul anului trecut, familia a chemat-o urgent să îi pună o perfuzie, dar sora a spus „nu”: niciodată nu stabilește ea tratamentul, doar medicul face asta. După ce medicul de familie a intervenit, sora Cristina s-a dus să o ajute. A găsit-o pe bătrână în agonie.
„În momentul acela, tu încerci să-i faci bine, dar din punct de vedere uman, nu poți să-i mai faci nimic. În același timp însă, Dumnezeu te pune acolo. Am văzut că moare femeia aceea în fața mea, că nu am nicio putere, o secundă de viață nu poți să-i dai. Și ce faci? Atunci este încercată credința, când îți dai seama că nu mai poți să faci nimic”, povestește ea.
Continuarea pe libertatea.ro