De 14 ani, cetăţenii din suburbia Boşteni, de pe strada Bucuriei, se luptă să le fie tras gaz de către edilul primăriei Paşcani, în timp ce, la numai 300 de m, pe strada Ion Creangă, gazul pare să fi existat dintotdeauna. Interesant este faptul că proiectele pentru strada Bucuriei sunt făcute încă din anul 1999, când Nicolae Răţoi candida pentru funcţia de primar la Paşcani.
Înainte de alegeri, Răţoi a comandat ca ţevile de gaz să le fie aduse oamenilor în faţa porţii. După câştigarea alegerilor, ţevile de gaz au fost luate din faţa gospodăriilor oamenilor, de către lucrătorii primăriei, şi duse la Gâşteşti. În următoarea campanie electorală, când candida Dumitru Pantazi împotriva PNL-istului, Grigore Crăciunescu, aceeaşi promisiune a fost făcută de PSD-işti, aceleaşi ţevi aduse, de această dată în curtea bisericii, şi luate din nou înapoi, sub privirile oamenilor.
Colac peste pupăză, şi Crăciunescu a făcut aceeaşi promisiune, odată ajuns primar, însă într-o măsură şi mai ingrată, întrucât, de data aceasta, activitatea nici măcar nu a mai fost trecută în proiect.
La ultima campanie electorală, promisiunile au apărut iar pentru cei de pe strada Bucuriei. La aproximativ o lună şi jumătate după câştigarea alegerilor, cetăţenii au primit următorul răspuns: ,,Dar d-voastră de ce-aţi venit la mine ? El ne-o uitat de tot, domnule. Am depus 2 cereri la caserie, una pe 23.08.2012 şi una pe 11.10.2012, dar n-am primit nici un răspuns . N-au cuvânt, domnule, n-au cuvânt! Altceva, ce să vă mai spun: vecinii noştri de pe strada Ion Creangă plătesc 20-30 de lei la gaz pe lună, iar noi plătim 70-80 de lei pe lună o butelie, e o diferenţă mare, dar, în schimb, aleşii măresc taxele, impozitele, gunoiul şi noi trebuie să le plătim cu toţii la fel’’, a declarat Aştefănoaiei Mihai, domiciliat pe strada Bucuriei, din Boşteni.