Nici bine n-a trecut acest al doilea val de ninsori consistente şi deja au început să apară în carosabil obişnuitele gropi. Ascunse sub apa băltită sau încă sub zăpadă, dacă sunt mai aproape de bordură, „capcanele” abia încep să se mărească.
Iar asta nu din cauza soluţiei pe bază de clorură de calciu folosită pentru scăderea temperaturii de topire a zăpezii şi gheţii, după cum ne-a explicat prof.univ.dr.ing. Vasile Boboc, de la Departamentul Căi de Comunicaţii şi Fundaţii din cadrul Facultăţii de Construcţii şi Instalaţii Iaşi.
„Pe majoritatea drumurilor, asfaltul este vechi. Problema este acţiunea fenomenului de îngheţ-dezgheţ. Pământul pe care e construit drumul conţine apă şi formează lentile de gheaţă, mărindu-şi consistent volumul. Combinat cu traficul greu, asta înseamnă distrugerea structurii rutiere. Pentru ca îngheţul să nu se producă în pământul de sub drum, structurile rutiere ar trebui să aibă în jur de 80 cm grosime, pornind de la stratul de fundaţie din balast, piatră spartă, amestecuri stabilizate şi două-trei straturi de asfalt”, ne-a declarat profesorul.
Se respectă însă acest standard de construcţii? „Noi ne jucăm şi punem structură rutieră pentru un trafic mediu sau greu de 40 cm. Iar, după o iarnă ca asta, în care se ajunge la o sută de cicluri îngheţ-dezgheţ, o să vedem că de fapt nu mai e asfalt, ci totul se transformă în granule de asfalt”, a adăugat prodecanul Facultăţii de Construcţii.
Mai mult, atunci când apar fisuri la suprafaţa carosabilului, apa intră şi pe deasupra, iar fenomenul îngheţului le măreşte, făcând loc în scurt timp „craterelor” pe care orice conducător auto va încerca apoi să le evite. O soluţie pentru prelungirea vieţii carosabilului – aşa cum e, mai gros sau mai subţire – ne-a oferit unul dintre constructorii de drumuri: „Gropile apar acolo unde asfaltul nu mai este etanş din cauza apariţiei fisurilor. Dacă aceste crăpături nu sunt colmatate şi acoperite cu emulsie, ele se vor mări din cauza îngheţării apei care pătrunde în ele.”
sursa www.ziaruldeiasi.ro