„Atunci când soțul meu mi-a adus o ceașcă de ceai în pat dimineața trecută, abia am putut să spun mulțumesc. Eram furioasă că își petrecuse noaptea cu o altă femeie – o prietenă de-a noastră, nu mai puțin. Nu conta că se întâmplase doar în vis. Emoțiile – trădarea, indignarea, respingerea – erau reale”, povestește Sam, editor The Guardian.
Soțul ei și-a dat ochii peste cap când i-a povestit „ce a făcut”. Totuși, dezvăluie ceva astfel de vise? O anxietate generalizată? O neîncredere adânc înrădăcinată? Sau, așa cum au afirmat unii cercetători, visele sunt un „zgomot” fără sens – un produs secundar al activității neuronale frenetice care are loc în timpul fazei de somn cunoscută sub numele de „mișcare rapidă a ochilor” sau somn REM?
Jane Haynes este un psihoterapeut stabilit la Londra. Ea s-a format inițial ca psihanalist jungian și încă mai crede că există o mare valoare în lucrul cu visele și inconștientul.
„Visele comunică într-un limbaj nocturn”
„Visele poartă un fel de mesaj. Ele comunică într-un limbaj nocturn”, spune Haynes.
Cu toate acestea, nu este un limbaj care să se preteze la o traducere universală.
» Citește continuarea pe pagina autorului