Creierul nostru transformă zilnic impresii rapide, scurte sclipiri de inspirație și momente dureroase în amintiri durabile, care ne modelează identitatea și felul în care înțelegem lumea. Dar cum decide creierul ce să-și amintească și pentru cât timp?
Cum decide creierul ce să-și amintească? Cercetări recente arată că memoria pe termen lung se formează printr-o cascadă de „cronometre” moleculare activate în mai multe regiuni ale creierului. Folosind un model comportamental în realitate virtuală la șoareci, oamenii de știință au descoperit că memoria pe termen lung este orchestrată de regulatori-cheie care fie promovează anumite amintiri pentru a deveni tot mai persistente, fie le „retrogradează” până când sunt uitate.
Concluziile, publicate în Nature, subliniază rolul mai multor regiuni cerebrale în reorganizarea treptată a amintirilor, cu „porți” care evaluează relevanța lor și decid durabilitatea.
„E o revelație importantă pentru că explică modul în care ajustăm durabilitatea amintirilor”, spune Priya Rajasethupathy, directoarea laboratorului Skoler Horbach de Dinamică Neurală și Cogniție (The Rockefeller University, SUA). Studiile clasice vedeau hipocampul drept sediul memoriei pe termen scurt și cortexul ca locul unde amintirile sunt stocate definitiv, pe baza unor „molecule comutator” care ar activa sau dezactiva permanent o amintire.
» Citește continuarea pe pagina autorului