Hamsiile au stat la baza prosperității economice pentru Peru la mijlocul secolului al XIX-lea. Și nu pentru că țara exporta hamsii. La acea vreme, boom-ul economic al statului peruan se baza pe exportul de guano de păsări marine, care era un îngrășământ foarte prețuit, bogat în nitrați și fosfor. Mai mult, putea fi folosit și pentru fabricarea prafului de pușcă, deoarece conținea salit, un ingredient cheie. Nuca de cocos oferea celălalt ingredient cheie pentru praful de pușcă – glicerina.
Guano-ul păsărilor peruviane consta din excrementele de păsări (cormoranii, de pildă) care trăiau pe insulele de lângă coasta Pacificului. Mâncarea principală a acestor păsări erau hamsiile, care migrau de-a lungul coastei de vest a Americii de Sud, lăsându-se purtate de curentul Humboldt bogat în nutrienți, care merge din sudul Chile până în nordul Peru, după cum scrie profesorul de economie Ha-Joon Chang în cartea sa „Edible Economics”
Guano a devenit atât de important pentru Peru încât istoricii economici vorbesc despre „Era Guano” (1840-1880)
Peru nu a fost singura țară pentru care guano era foarte important. În 1856, Congresul SUA a adoptat Legea insulelor Guano, care permitea cetățenilor americani să intre în posesia insulelor care conțin zăcăminte de guano oriunde în lume,
» Citește continuarea pe pagina autorului