România a intrat în a doua repriză a super anului electoral 2024, în care se cuplează, din perspectiva campaniei, alegerile parlamentare cu cele prezidențiale. Cuplarea celor două teste ridică și mai mult miza scrutinului prezidențial, candidații vor fi vectorii principali de imagine și comunicare pentru partidele lor la alegerile parlamentare. Prezidențiabili pot fi un element de tractare sau o povară pentru partidele lor, să ridice sau să tragă în jos procentele la parlamentare.
Am intrat în zodia scenariilor legate de alegerile prezidențiale, surse de impredictibilitate și incertitudine cu privire la candidați, strategii de campaniei și variante de putere după alegeri. O certitudine există: vom avea un nou președinte.
Funcția prezidențială rămâne foarte importantă în percepția electoratului dar și a partidelor politice. Chiar și în cadrul constituțional limitat, președintele statului este perceput ca fiind principal vector de putere rezultând din atribuția sa de a numi șefii serviciilor secrete, celor din justiție dar și în alte instituții cheie. Serviciile secrete rămân în percepția electoratului (și nu doar la nivel de percepție) “conducătorii de joc” ai exercițiului puterii în România, la vârful cărora se află comandantul suprem: președintele statului – stăpânul inelelor.
Scenariile curg. Primul episod din serialul scenariilor este întrebare pe cine susțin americanii?
» Citește continuarea pe pagina autorului