În mod normal, piețele și băncile centrale se mișcă în aceeași direcție, dar nu mereu și în același ritm. Când nu o fac, de obicei înseamnă că piețele anticipează o realitate economică diferită de cea luată în calcul de factorii de decizie, arată într-o opinie transmisă HotNews Cristian Popa, membru în Consiliul de Adinistrație al Băncii Naționale
Dobânda la 10 ani a SUA este considerată barometrul global al costului capitalului. În mod tradițional, aceasta reflectă atât politica monetară a Fed, cât și așteptările pe termen mai lung ale investitorilor privind spre exemplu inflația și creșterea economică. Deși în ultimul an băncile centrale din economiile dezvoltate au redus dobânzile cheie, dobânzile obligațiunilor guvernamentale au crescut. Economia reală resimte puțin sau deloc reducerea dobânzilor de către băncile centrale, iar costurile de finanțare pentru companii și gospodării au rămas ridicate.
Piața capitalului este globală, iar creșterea randamentelor titlurilor de stat americane antrenează, în lanț, scumpirea creditului în Europa și în piețele emergente. Piețele financiare par decuplate de băncile centrale, investitorii anticipând că politica monetară restrictivă va fi menținută pentru mai mult timp.
Cererea nu ține pasul cu oferta, așa că prețurile obligațiunilor scad, iar randamentele cresc.
O parte din explicație constă în revenirea lui Donald Trump la Casa Albă.
» Citește continuarea pe pagina autorului