Interviu cu Camelia Gavrilă, inspector general al ISJ Iaşi şi prima pe lista PSD pentru Camera Deputaţilor.
Reporter: Care sunt carenţele legislaţiei actuale din domeniul educaţiei pe care credeţi că le puteţi aborda din poziţia de parlamentar?
Camelia Gavrilă: Educaţia este un domeniu esenţial al societăţii şi totdeauna spunem despre aceasta că e un indicator al nivelului de cultură şi civilizaţie al unui popor, deci trebuie abordată cu multă coerenţă şi predictibilitate. Legislaţia noastră are multe incoerenţe, sincope, nu este fluidă, au tot venit adaosuri de-a lungul timpului, alte paragrafe au fost suspendate, abrogate, amânări de multe ori din motive financiare sau din cauza unor imperfecţiuni organizatorice. Cred că avem nevoie de o legislaţie coerentă care să vizeze şi o finanţare adecvată a educaţiei, problema esenţială şi cea mai dureroasă fără de care nu putem vorbi de organizare a activităţilor educaţionale la nivel de şcoală, universitate.
Trebuie să accentuăm foarte mult aspectele curiculare, de la planuri de învăţământ, programe şcolare, manuale tipuri de evaluare. Şi să deplasăm accentul spre zona formativă, spre conţinuturi relevante, esenţiale în detrimentul celor excesiv teoretice pe care le găsim acum. Şi pentru că vorbeam de aspectul curicular, multe lucruri ţin de legislaţia secundară. Sigur în Parlament încerci să monitorizezi legile organice, o legislaţie primară fluidă, limpede. Dar comisiile responsabile pot avea un dialog permanent cu zona guvernamentală, cu ministerul educaţiei pentru a monitoriza şi aspectele legislative de la nivel de minister.
Un parlamentar se poate implica prin urmărirea acestor aspecte. Comisiile de specialitate din parlament ar trebui să fie alcătuite din specialişti în domeniul respectiv de activitate, oameni care să aibă contact cu realitatea domeniului şi care să abordeze cu responsabilitate problemele legate de fluidizarea legislaţiei şi corelarea acesteia cu nevoile reale din domeniul respectiv.
Este nevoie de masteratul didactic
Care ar fi modificările legislative pe care le consideraţi urgente în cazul formării profesionale a cadrelor didactice?
Camelia Gavrilă Formarea profesorilor trebuie să se afle în atenţia parlamentului următor prin aplicarea unor aspecte legislative deja existente, dar nu foarte bine clarificate şi de multe ori amânate. Mă refer la importanţa masteratului didactic. Acesta ar însemna ca imediat după licenţă, cei care doresc să profeseze în învăţământ să urmeze masteratul didactic pentru o aprofundare a aspectelor metodice, psihopedagogice. Un astfel de masterat ar trebui să cuprindă mai multe ore de practică făcute în şcoală, grădiniţă. La acest moment nu există, a fost suspendat. Nu s-a găsit formula ideală deoarece în zona universitară s-a preferat masteratul profesional. S-a considerat că pe Sistemul Bologna cei trei ani sunt reduşi ca număr de aprofundare ştiinţifică a domeniului de competenţă. E adevărat şi acest lucru, dar trebuie să înţelegem că din punct de vedere al sistemului educaţional avem nevoie de profesori mai bine pregătiţi pe latura metodică, psihopedagogică.
Trebuie găsită o soluţie legislativă pentru ca cei care doresc să lucreze în învăţământ să aibă acces şi la un masterat didactic. În occident pentru cei care doresc să lucreze în învăţământ este obligatorie formarea postuniversitară pe această linie. Şi mai este un aspect prevăzut în legea educaţiei care nu se respectă: susţinerea profesorilor mentori care îndrumă debutanţii. Aceştia ar trebui să beneficieze de plata orelor sau reducerea normelor. Consider că sunt puncte cheie pe care viitorul parlament prin comisiile de specialitate trebuie să le urmărească: un masterat didactic şi unitar conceput la nivel naţional şi rolul profesorului mentor .
Problemele învăţământului ieşean
Ce probleme ale învăţământului ieşean ar trebui să fie în atenţia parlamentarilor locali. Credeţi că veţi putea rezolva vreuna? Care?
Camelia Gavrilă: Învăţământul ieşean, în oglindă, repetă probleme pe care le găsim şi la nivel de învăţământ naţional, legate de structura învăţământului, programele extrem de încărcate, infrastructura deficitară, mai ales în anumite zone, de absenţa unui număr suficient de terenuri, săli de sport, de un personal insuficient în anumite zone. În mod particular, s-ar adăuga că în educaţia ieşeană peste 54% dintre elevi sunt în mediul rural. Deci şcoala rurală trebuie să fie susţinută pentru a avea şcoli moderne, să fie bine dotată, să atragem profesori buni. O altă problemă este Programul Şcoală după Şcoală care ar trebui reformulat, adaptat, foarte bine precizat legislativ. Şi ar trebui să vizeze şi elevii din gimnaziu. Aşa cum este stipulat în prezent în legislaţie se referă doar la elevii care au dificultăţi în a atinge elementele minimale la disciplinele de studiu.
Acest program cred ar trebuie să fie o formă de sprijin pentru a stimula dezvoltarea aptitudinilor copiilor în anumite domenii. Asta ar însemna o finanţare suplimentară pentru ca după-amiaza în şcoală să se desfăşoare ore de consultaţii, activităţi pe zone remedială dar şi activităţi de excelenţă. Toate acestea se pot schimba dacă avem – un cadru legislativ foarte bine precizat.
De asemenea, trebuie gândite modificări legislative în ceea ce priveşte grădiniţele din mediul rural. Aici avem multe situaţii unde numărul de copii este redus. Şi pur şi simplu nu putem constitui posturi. Ar trebui să existe pârghii de intervenţie legală pentru alocarea posturilor indiferent de numărul de copii. Aceeaşi situaţie o regăsim şi în cazul psihologilor şcolari. Avem nevoie mai mulţi psihologi şcolari şi o modificare legislativă care să ne permită acest lucru.
Ca parlamentar voi avea în vedere toate acest probleme şi voi încerca să susţin modificări legislative în acest sens. Repet: pentru a ajunge la aceste rezolvări, ar trebui ca în comisiile de specialitate din Parlament să ajungă profesionişti în domeniile respective care să cunoască realităţile şi nevoile urgente ale domeniului respectiv de activitate.
Veţi viza un loc în Comisia pentru învăţământ a Camerei Deputaţilor?
Camelia Gavrilă: Da. Educaţia este domeniul meu principal de expertiză. Cred că experienţa, formarea profesională, implicarea în diferite comisii, în proiecte proiecte europene – toate acestea sunt argumente legate de cunoaşterea din interior a sistemului şi de posibila conturare a unor trasee legislative adecvate problemelor reale cu care se confruntă învăţământul.
Majorarea salariilor în învăţământ, prin modificarea OG 20/2016, este contestată de premierul Dacian Cioloş, care spune că nu se pot modifica salariile cu şase luni înainte de alegeri, cu atât mai puţin fără o analiză de impact. Cum comentaţi această controversă şi cum aţi fi votat dacă aţi fi fost parlamentar?
Camelia Gavrilă: Cred că este oportună. Profesorii sunt o categorie profesională foarte importantă, care desfăşoară o muncă de uzură, de implicare, stresantă, cu multă tensiune psihologică. Consider că această ordonanţă atâta timp cât a intrat pe procedură parlamentară, trimisă chiar de Guvern, ar trebui aplicată. Evident că poate suferi nuanţări , dezbateri, îmbunătăţiri, completări. Ţine de exerciţiul parlamentar al legiferării, completării, analizei. Dacă nu acum, de ce nu acum?
Campania electorală este un contraargument subţire. Nu putem amâna la nesfârşit. Dacă proiecţia bugetară este rezonabilă, aş fi votat clar în favoarea acestei idei. Ar fi timpul să înţelegem că profesorii reprezintă o categorie profesională vitală pentru societate. Şi nu poate fi amânată la nesfârşit decizia unor salarii decente în învăţământ.
Se poate face ceva deosebit pentru FILIT
Un proiect cultural important pentru Iaşi: FILIT. Nu a mai avut aceeaşi anvergură ca în primii ani din cauza reticenţelor în privinţa procedurilor organizatorice optime. Trebuie o fundaţie care să gestioneze proiectul? Este suficient ca acesta să se desfăşoare printr-o direcţie a Consiliului Judeţean? Credeţi că un parlamentar poate clarifica această problemă? Aveţi de gând să vă implicaţi?
Camelia Gavrilă: Ca profesor de limba şi literatura română am iubit acest festival, iar ca inspector şcolar şi director de şcoală am fost un partener constant al tuturor ediţiilor, facilitând întâlniri şi dezbateri între invitaţi şi elevi. Cu siguranţă acest festival trebuie să continue. Şi trebuie să găsim soluţii atât pentru reticenţele privind organizarea, cât şi pentru animozităţile şi orgoliile personale.
O fundaţie care să gestioneze proiectul reprezintă o soluţie, dar această fundaţie ar trebui să includă în forumul decizional atât reprezentanţi din zona Consiliului Judeţean, cât şi reprezentanţi ai Consiliului Local, bineînţeles reprezentanţi din domeniul culturii, educaţiei. Şi, de ce nu, reprezentanţi ai zonei politice. Rolul politicianului este de a face lobby pentru proiectele desfăşurate în diferite parteneriate. O astfel de fundaţie ar trebui să gestioneze proiecte clare, cu obiective concrete, cu termene şi etape precise de derulare şi realizare. Bordul fundaţiei nu ar trebui să aibă rol doar de a tria proiectele, ci ar trebui să orienteze şi să ajute autorii să găsească surse alternative de finanţare.
Aveţi alte planuri în domeniul cultural pe care să le abordaţi din poziţia de parlamentar?
Camelia Gavrilă:Sigur că nu pot disocia preocupările educaţionale şi de zona culturală. De altfel şi în programul propus pentru dezbateri , am conceput un capitol special denumit ”Articulare între domeniul educaţiei – culturii”. Şi sunt importante aspecte care vizează ridicarea nivelului cultural, aspecte care ţintesc acele manifestări culturale care să se adreseze tinerilor absolvenţi. Cred că ar trebui să ieşim puţin din tiparele clasice. Iaşul poate demara proiecte inovatoare care să implice tinerii, să le ofere posibilitatea de a se manifesta cultural, artistic. Mă refer aici la cultura neconvenţională, la desfăşurarea unor evenimente culturale în spaţii atipice – în clădiri dezafectate, depozite reabilitate. Se pot desfăşura piese de teatru, dezbateri pe anumite teme, expoziţii din domeniul artelor vizuale, plastice. Evenimente în care să fie implicaţi elevi, studenţi, sau proaspeţi absolvenţi.
Astfel de proiecte pot aduce o notă inovatoare vieţii culturale a oraşului, pot antrena tinerii, îi pot implica şi îi pot atrage spre tot ceea ce înseamnă viaţă culturală şi artistică a oraşului. Bineînţeles, o astfel de direcţie de acţiune trebuie să aibă şi susţinere din partea factorilor de decizie locali. Fundaţia la care făceam referire mai sus, se poate implica şi poate susţine şi astfel de proiecte. Ca politician îmi doresc să mă implic pe această linie şi voi susţine o astfel de direcţie, atât prin lobby, cât şi prin susţinerea unor modificări legislative necesare implementării unor astfel de proiecte.
Proiectele Iaşului
Iaşul pare a avea nevoie de sprijin parlamentar pentru materializarea câtorva proiecte esenţiale: autostrada spre Ardeal, Spitalul de urgenţe etc. Aţi discutat asta în partid? Aveţi o strategie pentru susţinerea acestora?
Camelia Gavrilă:Sunt proiecte esenţiale pentru Iaşi şi evident că le discutăm. În ceea ce priveşte spitalul de Urgenţe cred că am făcut deja un pas important, Primăria Iaşi stabilind fără echivoc viitorul amplasament. Despre autostradă, ştim că trebuie să ne raportăm la acele masterplanuri naţionale. Care aşa cum s-a văzut au suferit modificări de-a lungul timpului. Ce putem face ca parlamentari pentru ca Iaşul să fie pe lista oraşelor care vor beneficia de aceste proiecte? Şi aici cred că ar trebui să învăţăm din lecţia Clujului. După alegeri, proiectele de importanţă strategică pentru Iaşi ar trebui susţinute de toţi aleşii ieşenilor, indiferent de culoare politică, de rivalităţi şi animozităţi. Coeziune politică în jurul proiectelor esenţiale pentru ieşeni – altă soluţie nu cred că există.
Dacă ar fi să recomandaţi trei miniştri din Iaşi la cine v-aţi gândi?
Camelia Gavrilă: E o întrebare capcană şi nu aş dori să fac nominalizări. Cred însă că Iaşul ar trebui să aibă în viitorul guvern măcar un ministru pentru a putea fi conectat direct la actul guvernării. Şi avem profesionişti în Iaşi din diferite domenii de activitate – dau doar un simplu exemplu, domeniul justiţiei – specialişti care au expertiza şi experienţa necesară pentru un post de ministru.
Care este opinia dumneavoastră faţă de problema unirii Basarabiei cu România? Este oportună, trebuie transformată într-o prioritate naţională? Vă veţi implica personal?
Camelia Gavrilă:Un adevărat român va fi întotdeauna legat sufleteşte de Basarabia. Unirea cu România o văd ca un proiect care ar trebuie să ţină cont de foarte multe aspecte: aspecte socio-economice, culturale, situaţia internă şi atitudinea basarabenilor faţă de un astfel de proiect. Mai ales după recentele rezultate. Şi să nu uităm de contextul şi politica internaţională. Nu ştiu dacă putem vorbi de prioritate naţională. Dar cred că putem vorbi de un proiect pe termen lung, un proiect care ar putea include mulţi paşi mici, care să ne ajute să ne cunoaştem, să ne apropiem mai mult.
Lucrând în cadrul multor proiecte ce au vizat schimburi de experienţă cu profesorii şi elevii din Basarabia, pot să vă spun că speranţa este în aceşti tineri care sunt foarte valoroşi şi au o altă viziune, mai apropiată de ceea ce înseamnă valori democratice, europene. Cred că de la ei poate veni schimbarea. De aceea proiectele de colaborare sunt foarte importante: doar aşa ne putem cunoaşte mai bine, ne putem apropia, îi putem ajuta. Acesta este şi motivul pentru care voi susţine în continuare desfăşurarea tuturor proiectelor de colaborare cu Basarabia.
Sursa: ziaruldeiasi.ro