NewsPascani.com Pașcani, Târgu Frumos, Iași
Ștefan Ionescu

Acest puiuț de comunist votează emoțional

Votul care se conturează la finalul săptămânii e vot emoțional. Aici nu e vorba de persoane, ci în ce fel de stat vrem să trăim.” – Gabriel Liiceanu [sic!] 

Într-o decizie care în 2009 a mulțumit pe multă lume, nu doar pe simpatizanții lui Traian Băsescu și ai PDL, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărît condamnarea lui Adrian Năstase în dosarul „Trofeul Calității” (sentință pe care acum fostul premier o execută). Între altele, motivația instanței reținea faptul că inculpatul „personifica”, în 2004, „corupția clasei politice românești”. În iulie 2012, președintele suspendat Traian Băsescu personifică distrugerea țării mele. Atomizarea societății, individualismul cel mai crîncen, învrăjbirea claselor sociale, ațîțarea antreprenorilor privați, inteligenți și abili, dar, vai! atît de costelivi, împotriva grăsanilor de bugetari și asistați care-i călăresc și-i seacă de capital, doar-doar să-și satisfacă patima nestăvilită pentru alcool & lene. N-o fi o infracțiune descrisă de Codul Penal, dar pentru mine e suficient să încerc să-l demit.

Da, Liiceanu are dreptate că e vorba despre România în care vrem să trăim. Doar că țara spre care ne conduce Băsescu e una în care copii merg spre școală, prin zăpadă și viscol, pînă degeră. În România lui Băsescu oamenii mor în fața porților încuiate ale spitalelor. În țara asta sărăcia ucide la propriu: 1300 de români mor anual de tuberculoză. În 2012! Iar „elitele” țării rînjesc și, când nu ne apostrofează că le tulburăm liniștea și studiul, ne țin lecții de democrație – care n-are nimic de-a face cu sărăcia lucie și lipsa oricăror perspective pentru români, nu, desigur… Dreapta bugetofagă înalță ode neoliberalismului și zbiară că statul e de vină și că trebuie diminuat. Neoconservatorii dîmbovițeni ne cheamă la „dreapta” înțelegere a scripturilor, cum că iubirea de aproape nu înseamnă să le faci școli, spitale și drumuri sau să le bagi în traistă. Vina e întotdeauna a altora – a celor slabi și săraci. În fruntea tuturor, președintele suspendat, care ne-a anunțat de fiecare dată că e musai, pentru că e nevoie.

  

Sigur, eu sînt doar un puiuț de comunist. Dar am dreptul să sper la o altfel de țară. Și mai am și drept de vot. Și votez moral, și emoțional. Nu că nu ar fi motive constituționale, sau democratice, pentru demiterea lui Traian Băsescu – faptul, admis de CCR și de el însuși în interviul de azi din Evenimentul Zilei, că s-a substituit puterii executive și că a dictat politica guvernelor Boc; faptul că a refuzat să-l numească pe Klaus Johannis premier la solicitarea majorității parlamentare în septembrie 2009; faptul că a controlat serviciile secrete. Dar mie mi-s suficiente motivele mele.

Să ne-nțelegem de pe-acum: e un vot emoțional, dar asta nu înseamnă că-l urăsc pe președintele suspendat, sau pe susținătorii lui. La anii mei încă n-am apucat să-nvăț ce-i ura. Dar uneori mă încearcă un sentiment de responsabilitate pentru fetița mea, care se va naște în noiembrie, și mă gândesc la țara în care vreau să o cresc. O țară nu doar lipsită de cele mai elementare preocupări pentru bunăstarea locuitorilor săi, ci de-a dreptul angajată în distrugerea sistematică a tuturor structurilor care ar trebui să le permită cât mai multor dintre cetățeni nici mai mult, nici mai puțin decât să trăiască. Nu doar să supraviețuiască.

Și încă ceva: votul meu pentru demiterea lui Băsescu nu e un vot pentru Ponta, Voiculescu, USL sau cine le mai populează unora coșmarurile. Mi-e mult mai scîrbă decît vouă de plagiatul premierului – ca și de cel al procurorului general, de altfel. Politizarea instituțiilor e de fapt o repolitizare – au fost înlocuiți membri și apropiați PDL cu membri și apropiați ai USL. Simulacrul de democrație parlamentară, constituit din majorități ad hoc bazate pe traseism, care votează orbește și numără hoțește, nu a fost inventat de Antonescu. În fine, guvernarea actuală a furnizat suficiente dovezi de incompetență, dacă nu chiar rea-voință, ca să mă facă sceptic în privința acțiunilor ei viitoare.

Doar că duminică nu se votează demiterea lui Ponta, sau trimiterea PSD și PNL în opoziție. Get it? Cu ei mă răfuiesc mai încolo. Deocamdată, jos labele murdare de pe visul copilăriei mele, vorba lui Ostap Bender.

Duminică votez pentru demiterea președintelui României, domnul Traian Băsescu. Puiuțul ăsta de comunist votează „DA”.  

Citește și: {loadposition articlescategoryload}

Advertisements

Related posts

Jocul de-a sondajul: toată lumea e pe primul loc. Ieșiți la vot!

Răzvan Grecu

O aroganță cu statui

Răzvan Grecu

Lasă un comentariu

* Comentând aici sunteți de acord cu stocare datelor dumneavoastră pe acest site