În condiţiile în care naţionalismul câştigă teren în Europa şi în Statele Unite, este un moment potrivit pentru a ne aminti de crimele politice săvârşite de Mişcarea Legionară în România secolului al XX-lea. Virgil Madgearu, economist, membru al PNŢ şi ministru de Finanţe în 1929 şi 1933, a fost împuşcat cu şapte gloanţe, în aceeaşi zi cu Nicolae Iorga.
De obicei, Virgil Madgearu se aşeza la masă, ca să ia prânzul în tihnă, înainte de 14.00, ceea ce a făcut şi pe 27 noiembrie 1940, cu vreo două săptămâni înainte să împlinească 53 de ani. Pe lângă soţia lui, Ecaterina, era acasă, la numărul 5 al Străzii Vasile Conta din Bucureşti, şi una dintre secretare, aceea care venea de dimineaţă. La un moment dat, a ciocănit cineva la uşă. Erau nişte bărbaţi insistenţi, cărora Ecaterina le-a explicat că e ora prânzului şi că Madgearu nu-i poate primi. Le-a închis uşa în nas, au ciocănit a doua oară, le-a deschis menajera şi aceştia au dat buzna. Aşa ar fi decurs dialogul dintre Madgearu şi unul dintre bărbaţi: „Domnule profesor, vă rugăm să veniţi, că aveţi o declaraţie de depus. Să veniţi până la Comisariat“. „Atunci o depun aici. Luaţi loc.“ „Nu, nu, vă rog să veniţi la Comisariat.“ „Atunci am să vin, dar nu acuma. Sunt cu familia, stau la masă, nu-i momentul.“ „Nu, domnule profesor, veniţi, că peste un sfert de ceas sunteţi înapoi. Vă dăm cuvântul nostru de onoare că sunteţi înapoi.“ A avut încredere în ei şi i-a însoţit. Acestea sunt aminitirile Cristinei Tuduri, fostă asistentă a lui Madgearu la Academia Comercială, care a aflat cum s-a desfăşurat discuţia de la soţie şi de la secretara profesorului. Tuduri, care lucra pentru Madgearu după-amiaza, venea spre casa acestuia şi a observat cum se îndepărta un automobil. A intrat în locuinţă, a ascultat cuvintele rostite cu îngrijorare de cele două şi s-a întors afară. „Am chemat şoferul imediat şi am fugit să vedem încotro se duc. Şi au luat-o spre şosea. Şi atuncea m-am întors acasă şi am telefonat preşedintelui Maniu, domnului Coposu, lui Mihalache (n.r. – Ion)“, i-a povestit aceasta într-un interviu lui Octavian Silivestru, în 1996. Reţinuse numărul maşinii: B6211. Nici unul dintre cei trei nu i-a răspuns de la început la telefon, dar Corneliu Coposu, şi-a notat în jurnal că pe el l-a anunţat, până la urmă, doamna Madgearu: „Disperată, îmi spune că legionarii l-au ridicat înainte cu cinci minute. Este ora 14.10“. Coposu a avut grijă să-l înştiinţeze pe Iuliu Maniu, în locuinţa căruia se afla chiar atunci, şi au pornit îndată împreună îndată spre familia profesorului.
continuare pe www.adevarul.ro
