RCAST.NET
NewsPascani.com Pașcani, Târgu Frumos, Iași
Educație

Unde este boala cea mai gravă a sistemului actual de învăţământ?

Un recent articol publicat de „Ziarul de Iaşi“ cu privire la programul încărcat al elevilor şi la numărul mare de teme pentru acasă a stârnit în ultima perioadă, de la publicare şi până acum, numeroase reacţii în mediul online ieşean, atât în favoarea degajării programului elevilor, dar şi împotrivă.  

Astfel, numeroşi părinţii acuză actualul sistem că materiile nu pregătesc de fapt elevii pentru viaţa reală, că educaţia din România creează inadaptaţi, că numărul mare de teme le fură acestora timpul liber şi îi frustrează. De cealaltă parte, unii părinţi susţin păstrarea temelor numeroase pentru acasă, şi sunt de părere că munca în particular formează caractere. Cu toate acestea, sunt totuşi şi ei de acord că performanţa la toate obiectele este foarte greu de obţinut, dacă nu imposibil. Am luat însă reacţii şi de la profesori, dar şi de la specialişti universitari în educaţie. Dezbaterea publică iniţiată la sfârşitul anului trecut de „Ziarul de Iaşi“ a fost prilejuită de un ordin semnat atunci de fostul ministru al Educaţiei, Mircea Dumitru, prin care se încerca reglementarea numărului de ore destinat temelor pentru acasă. Însă, cum se va reuşi, concret, să se realizeze o împărţire a acestor ore între profesori, rămâne în continuare o problemă nerezolvată.

 

  

Atât elevii, cât şi părinţii acestora se plâng tot mai mult în ultimii ani de programul încărcat din şcolile româneşti, de faptul că temele pentru acasă răpesc tot timpul copiilor, dar şi că sistemul este ineficient, iar orele nu pregătesc, de fapt, elevii pentru cererile de pe piaţa muncii. Cei care apără sistemul actual de învăţământ cred că este o greşeală să ne inspirăm de la alte state, dând exemplul Spaniei, în care părinţii au ieşit în stradă pentru că odraslele lor aveau programul prea încărcat. Din noianul de reacţii pro şi contra, „Ziarul de Iaşi“ le-a selectat pe cele mai interesante, pentru a aduce argumente atât de o parte, cât şi de alta a taberei.

Opinie: „Să-l aşteptăm pe Putin cu poezii“

„Trebuie să devenim manevrabili şi să luăm exemplu de la spanioli, că doar în ţările latine se iese în stradă pentru temele şcolare. Cei care sunt un exemplu de la cealaltă extremă, japonezii şi germanii, nu sunt luaţi în considerare. Noi trebuie să privim tablouri şi să-l aşteptăm pe Putin cu poezii. Până la urmă, de ce şcoala trebuie văzută ca o povară? Sunt enorm de multe activităţi de relaxare. Se serbează foarte multe în şcoală, mai ceva ca pe timpul pionerilor“, crede un cititor. De asemenea, nici împrumuturile de la sistemele educa­ţionale din Finlanda, considerate printre cele mai eficiente din lume, nu sunt pri­vite cu ochi buni, iar o implicare în sistemul educaţional „şi aşa avariat“ nu va crea decât probleme, soluţia fiind gândirea unui nou sistem de învăţământ.

„Lipsa temelor a creat funcţionarii leneşi“

De asemenea, un alt părinte crede că programa şcolară nu s-a schimbat foarte mult faţă de cea din trecut, ci doar atitudinea faţă de şcoală. „Este foarte interesant că nimeni nu se plânge de numărul de ore pe care copiii îl pierd la televizor, calculator sau tabletă, cu jocuri, chaturi şi alte lucruri care nu le solicită inteligenţa. Analfabetismul func­ţional nu este din cauza supra­încărcării elevului, cu totalei dependenţe a copilului de obiecte care îi mănâncă timp. Programa era încărcată şi acum 25 de ani, dar nu erau atâţia elevi cu probleme de comportament ca acum. Aceste probleme nu le creează şcoala, nici presupusa violenţă din familie, ci atitudinea elevului – distracţie la maximum, restul nu contează.“, spune un cititor. O relaxare a sistemului ar duce, după părerea unui alt cititor, şi la o încurajare a lenei: „Nu trebuie să fie un punct de pornire pentru o filosofie generală a învăţământului românesc. Leneşi şi nepricepuţi vor exista mereu. Din şcoală îi învăţăm că nu prea trebuie să mun­cească, şi din cauza asta avem func­ţionari care ne ţin la cozi sau politiceni precum Becali şi alţi foşti ocolitori de teme. Realitatea este că în majoritatea şcolilor nu se dau atât de multe teme precum se plâng unii care mie mi se par iresponsabili“.

Cadru didactic: „Doar prin transpiraţie ajungi erudit“

Aceeaşi opinie o are şi un cadru didactic, care crede că „doar prin transpiraţie ajungi erudit. De la Meşterul Manole în­coace, frumosul şi utilul cer sacrificii. Subiectele şi baremele sunt reformate în fiecare an şi sunt din ce în ce mai uşoare şi mai generale. Nu avem deficit de artişti, şi nu cred că şcoala i-a dat pe cei mai mari dansatori, sportivi sau muzicieni. Azi, toţi se vor pe la Vocea României şi Românii au talent. Pentru ce facem lobby? Pentru faptul că elevii nu mai vor să citească sau să înveţe? Este problema lor şi felul lor de a fura sistemul. Că aşe e învăţat românul de mic din familie: muncă puţină şi rezultate rapide, dacă se poate.“

Temele distrug vacanţele elevilor

De partea cealaltă a taberei, cei care susţin reducerea numărului de ore şi al temelor pentru acasă sunt de părere că multe dintre materii nu mai au niciun fundament în viaţa reală, iar goana pentru temele de acasă nu este decât un rezultat al ambiţiei profesorilor sau al lipsei acestora de aptitudini pedagogice. „Rolul şcolii obligatorii nu e să creeze erudiţi, ci oameni capabili să privească lumea cu înţelegere şi curiozitate. Oameni cu o cultură generală medie, dar solidă, care să ştie şi istorie, şi chimie. Să ştie, după zece ani de şcoală, că benzina dizolvă grăsimea, că Ştefan cel Mare a domnit înaintea lui Vasile Lupu, sau să poată arăta pe hartă Dunărea de la izvor până la vărsare. Nu doar matematica e importantă, romanul psihologic sau caracte­risticile genului liric…“

De aceeaşi părere este şi un alt părinte, care spune că programul elevilor este încărcat nepermis de mult: „Se dau în vacanţă 100 de probleme la Matematică şi 100 la Română. Cât de relevante sunt acestea pentru elev? Nu găseşti un motiv rezonabil pentru care un copil îşi distruge vacanţa făcând teme, pe când profesorul se bucură de timpul liber. Toţi profesorii cer ca elevul să înveţe la materia lor foarte bine, dar copilul mai are şi alte materii. Profesorul de Matematică de ce nu face teme la Română? Mie şcoa­la mi-a distrus copilăria, şi nu vreau să mai distrugă şi alte copilării.“

Totodată, o altă problemă surprinsă de către părinţi este cea a meditaţiilor plătite de către aceştia, meditaţii despre care spun părinţii că ar fi cele care creează rezultate bune: „E foarte comod să pui în spatele copiilor şi părinţilor tone de culegeri, proiecte şi teme. Se vede drama atunci când ieşi din mediile care îşi permit să dubleze şcoala cu efortul de acasă. Eu am propus la o sedinţă cu părinţii ca pe catedră să existe o agendă în care fiecare profesor să noteze ce teme a dat şi cât estimează că ar dura realizarea lor, pentru a se echilibra programul. Mi s-a spus că nu se poate, fără nicio altă explicaţie. Ar trebui să se oprească nebunia temelor fără noimă, dar şi regândirea programei şi pregă­tirea profesorilor, pentru ca aceştia să înţeleagă cu ce se mănâncă această meserie.“

De asemenea, un alt părinte acuză şi maniera în care se face predarea sau lipsa materialelor didactice: „Materia este predată ca la 1800: profesorul stă la catedră, zice ce are de zis şi pleacă. De partea cealaltă, elevul, după şase sau şapte ore de stat pe scaun, pleacă acasă cu nimic învăţat. Se caută şcolile cu teme multe, cu profesori care cer, care «fac oa­meni», dar părinţii uită că la 13 sau 14 ani ai dreptul să te şi joci, să citeşti, să faci sport…“

Experţii cred că sursa programului încărcat trebuie căutată în altă parte

Părerea experţilor din domeniul pedagogic împărtăşeşte grija părinţilor. Aceştia cred că programa copiilor este prea încărcată, iar cantitatea temelor nu este cea importantă ci calitatea, dar şi atra­gerea elevilor către studiu individual sau trezirea gustului pentru anumite materii. Prof.univ.dr. Constantin Cucoş, directorul Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic de la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi, crede că „în principiu, o şcoală perfectă ar trebui să-şi asume, ca timp şi proces, tot ce înseamnă învăţarea prescrisă pentru un copil. Cele două spaţii – şcoala şi mediul domestic – s-ar separa, din acest punct de vedere. O şcoală care se respectă epuizează sar­cinile de învăţare în perimetru ei. Doar la şcoală se învaţă, acasă facem ce vrem.“ Astfel, spune Constantin Cucoş, timpul de dincolo de şcoală ar fi rezervat altor interese sau nevoi, iar în acest timp se asimilează alte valori şi conduite, „se învaţă, dar altceva şi în alt fel“. De asemenea, profesorul Cucuş crede că există o diferenţă între tema de acasă şi studiul individual. „Cele două ipostaze sunt re­lativ specifice, autonome, dar şi corelate, interdeterminate oarecum. Tema este o prelungire a activităţii din clasă, o aplicaţie, o substituire parţială, atunci când ora şcolară se devedeşte insuficientă pentru atingerea tuturor obiectivelor şi este de reflectat dacă nu cumva trebuie descongestionată programa.“ Cu toate acestea, prof.dr. Constantin Cucoş nu crede că e eliminare completă a temelor pentru acasă ar fi constructivă sau de dorit, iar acestea au totuşi un rol în activitatea didactică. „Configurată atent, tema poate să prefaţeze gustul pentru aprofundarea sau continuarea învăţării în mod independent. Studiul individual se face pe cont propriu, şi constituie un semn al autonomizări sau responsabilizării educatului. El îşi stabileşte ţintele, căile, marja de timp. O exagere pe di­recţia temelor pentru acasă poate afecta apetenţa pentru studiul individual, atât ca durată dar, mai ales, ca pedispoziţie, disponibilitate, motivaţie, şi este posibil să genereze efecte perverse, precum refuzul sau aversiunea de a mai face ceva în plus.“

Soluţia nu este eliminarea temelor

Chiar dacă cea mai rapidă modalitate de soluţionare a acestei probleme este limitarea numărului de teme pentru acasă, problema nu este neapărat acolo. În acest moment se încearcă ascunderea gunoiului sub preş în loc să se elimine tocmai sursa care generează acest gunoi. Constantin Cucoş crede că este nevoie de o regândire a întregului program. „Este nevoie, credem, de o abordare integralistă, holistică, corelativă la nivelul întregului: trebuie început cu recalibrarea curriculumului, cu echilibrări la nivelul conţi­nutului, obiective de atins, ajungân­du-se la formule şi dispozitive de evaluare flexibile, personalizate, motivante, prietenoase, omenoase.“ 

Astfel, crede Constantin Cucoş, programul prea încărcat al elevilor este un efect, şi nu cauza unor dereglaje pedago­gice, iar problemele trebuie remediate în altă parte: „Leacul trebuie căutat în altă parte. E de intervenit la sorgintea feno­menului, la componentele generative, şi nu insistat pe efectele emergente, cola­terale, secundare. Chiar dacă, printr-o decizie, am ţine sub control sau am extirpa fenomenul despre care am discutat, boala va lucra mai departe, întrucât alte părţi continuă să fie deficitare, infectate, bolnave“. 

Sursa: ziaruldeiasi.ro

Related posts

„Canoanele“ prin care trebuie să treacă cei ce vor să predea religia în şcoli

Redacția

Ministerul Educaţiei dă asigurări că elevii navetişti vor beneficia de transport gratuit în noul an școlar

Redacția

Colegiul CF Unirea Pașcani – parte din proiectul ”PROFESORI DE MILIOANE”, marca TVR1

Ema Roman
Încarcă...