Femeia este, de regulă, cea care are grijă de partea emoţională a relaţiei, iar efortul pe care îl depune în acest sens se amplifică pe măsură ce anii trec şi bărbatul de lângă ea nu mai este la fel de receptiv la conversaţii serioase şi să facă împreună diverse activităţi. Tocmai de aceea, explică psihologii, femeile renunţă la un mariaj mai repede decât bărbaţii, iar momentul vine atunci când soţul se aşteaptă mai puţin.
Psihologul american Michele Weiner-Davis a explicat pentru publicaţia Psychology Today la ce se referă „sindromul nevestei care pleacă“, sintagmă pe care a avansat-o după 20 de ani de practică, perioadă în care a avut prilejul să vadă sute de cupluri, iar aproape de fiecare dată femeia era cea care renunţa să mai lupte pentru relaţie.
Psihoterapeutul în probleme de cuplu a reuşit să identifice procesul care le face pe reprezentantele sexului frumos să decidă că nu mai merită să-şi salveze căsnicia. Când încep femeile să-şi construiască strategia de ieşire din relaţie „Cele mai multe femei consideră că au încercat deja tot ce se putea omeneşte posibil ca să facă relaţia să meargă, înainte de a renunţa. Iar asta se întâmplă de cele mai multe ori pentru că, în primii ani de relaţie, femeia este cea care se îngrijeşte de partea emoţională a relaţiei de cuplu. Se asigură astfel că mariajul ei rămâne o prioritate, insistă să petrecă timp de calitate alături de partener, să aibă discuţii serioase şi profunde şi să facă împreună cât mai multe activităţi.
Atunci când o femeie se simte apropiată de soţul ei, relaţia este în regulă. Pe de altă parte, atunci când în relaţie intervin alte priorităţi, femeia începe să-şi preseze soţul, dorind să rezolve problemele pe care le intuieşte prin discuţii sincere. Când aceste discuţii între patru ochi sunt încununate de succes, problemele se rezolvă. Atunci când nu au rezultatul scontat, femeia începe să simtă că partenerul nu mai o mai consideră importantă şi, treptat, găseşte şi alte defecte relaţiei.
Atunci apar şi reproşurile de tipul „Dacă aş fi ştiut ce fel de tată o sa fii, nu aş fi făcut copii cu tine“ sau „De ce nu poţi să strângi după tine? Parcă ai fi copil“, observă psihologul. Bineînţeles, reproşurile de acest gen nu fac decât să agraveze neînţelegerile dintre parteneri, iar soţul se va îndepărta şi mai mult. În acest punct, de obicei, femeia începe să-şi facă o strategie de ieşire din relaţie, aproape fără să conştientizeze acest lucru.
Furioasă, îşi spune adesea că-şi va părăsi soţul după ce copiii vor pleca la şcoală sau la facultate, că îşi va găsi mai întâi adevărata iubire şi apoi apoi va divorţa sau că va face pasul spre despărţire imediat după ce va găsi o soluţie pentru a se susţine financiar. Aceste strategii tăcute se construiesc timp de ani de zile, timp în care femeia nu se mai concentrează pe „repararea“ relaţiei, ci îşi foloseşte energia pentru a găsi resurse şi curaj să plece din relaţia care nu o mai împlineşte.
Citește articolul integral pe Adevărul.ro
Citește și: {loadposition articlescategoryload}
