Constantin Simirad a vrut să iasă de trei ori din politică. Prima dată i-a spus doctorul că nu-l ține inima să termine al treilea mandat, și a plecat trei ani în Cuba să se recupereze.
A doua oară spune că l-a convins să se întoarcă Gabriel Oprea, ca să accepte să mute o unitate militară din zona aeroportului. A treia oară a făcut-o pentru Mihai Chirica, al cărui consilier este și astăzi, pe care spune că-l respectă pentru că a terminat șef de promoție. Regretă și astăzi venirea lui Nichita la conducerea Primăriei și e de acord cu ieșenii care-l acuză de trădare atunci când a plecat în Cuba. Astăzi, Constantin Simirad spune că s-a lăsat pradă uitării istoriei, că e retras din viața publică și că nu se mai simte mânat de niciunul dintre sentimentele care l-au făcut să renunțe la cariera de matematician din 1992 pentru conducerea primăriei Iași, mânat în spate de un Partid al Moldovenilor, format din intelectuali, despre care Simirad crede că nu ar mai putea prinde viață astăzi, fiindcă oamenii buni nu vor mai intra în politică. „Politica îți creează o stare de repulsie în contact cu anumiți oameni. Nu poți suporta compania. Atunci când tu ești foarte deștept și te afli într-un colectiv de proști, dar toți cu ifose de oameni importanți, îți vine așa un soi de vomă”.
Tata a fost persecutat extraordinar din cauza unui tractor și a unei batoze
– Simțiți că ați intrat în politică, în administrația publică, din vreun sentiment de datorie?
Am fost convins că e nevoie de altfel de oameni.
– Altfel față de ce?
Față de cei care au fost educați timp de decenii într-un anumit spirit. Iar eu am fost educat, dacă vrei, în spirit alternativ față de cel comunist. Tatăl meu a fost un gospodar bun, un mecanic strălucit, și și-a luat un tractor, o batoză, era un mecanic arhicunoscut în zona respectivă. De pildă, la Cernăuți erau directori de spitale care aveau câte două mașini și la tata găseau salvarea, chiar dacă de la Cernăuți până unde stăteam eu era distanță mare. Apelau la el ca să le repare mașinile, le punea la punct. Avea și relații foarte bune, de aceea, cu ei. Am avut o educație încă de acasă făcută în alt spirit decât cel instaurat după 23 august. Dar am avut și foarte mult de suferit din cauza regimului. Poate că nu mai par așa de oribile pățaniile pe care le-am tras când eram copil, dar m-au marcat. Să îți dau un exemplu, copiilor din sat li se dădea câte o lingură de ulei de balenă, fiindcă era mult rahitism. Vitamine multe, era caloric, și li se dădea în fiecare dimineață, cu aceeași lingură, bineînțeles, la toți. Fiind și eu copil am stat și eu la coadă, nu știam ce se dădea acolo, și am căscat un guroi mare să primesc și eu lingura aia. La care femeia mi-a spus „nu, nu, că ești fiu de chiabur, vouă nu vi se dă”. Și îți dai seama că lucrurile astea afectează foarte mult un copil, atunci când te izolează de restul lumii. Mai ales că tata nu avea cine știe ce avere, un hectar jumătate de pământ, dar a fost persecutat extraordinar din mult din cauza unui tractor și a unei batoze.
Articol integral pe www.ziaruldeiasi.ro