Să spunem lucrurilor pe nume: războiul agresiv al Rusiei în Ucraina nu are valențele unui conflict izolat, aflat la periferia realității politice cotidiene. Vorbim despre un actor politic impredictibil care joacă după reguli ce contravin status quo-ului internațional. Atât istoria cât și evenimentele recente ne reamintesc că Rusia, prin violență endemică pe care o perpetuează, fie ea de natură militară sau hibridă, reprezintă efectiv o amenințare centrală la adresa arhitecturii și securității europene și internaționale. Dacă Ucraina cade, urmează restul Europei.
În calitate de deputat în Parlamentul European, am fost printre cele mai consecvente voci în evidențierea pericolului reprezentat de Rusia pentru România și pentru Uniunea Europeană. Fiind direct vizată și aflându-se printre țările estice din linia întâi, România nu se poate sustrage din această conversație.
Interferențele hibride ale Rusiei la nivelul societății românești sunt înfloritoare. Pentru a le identifica, este suficient să ne uităm la progresia populismului naționalist și eurosceptic în rândul anumitor formațiuni politice românești care vehiculează mesaje de natură să divizeze românii, să îi îndepărteze de valorile europene, să încetinească dezvoltarea economică a societății și să îi împingă către idealul auto-suficienței naționaliste care ar duce la un deznodământ cert: polarizați și îndepărtați de UE,
» Citește continuarea pe pagina autorului